Am citit eu multe articole cu pretentii despre criza financiara, dar n-am inteles mare lucru, cum n-au prea inteles multi dintre cei pe care-i cunosc. Si credeti-ma ca vorbesc zilnic cu oameni din domenii diferite. Nu cred ca sunt in stare sa transform crizele in povesti!!!
Cred mai degraba ca povestile si scenariile din capul meu, duc la criza. Cu totii suntem eroii principali ai vietilor noastre si cum fiinta umana are spiritul de conservare foarte dezvoltat, si cum eu ma iubesc foarte mult pe mine, nu pe bune, da, asa fac, iau ce e bun, incerc sa fac tot ce pot eu ca sa nu am ce regreta si merg inainte sa vedem ce aduce maine.
Deunazi, am primit o poveste pe mail. Nu stiu cine a scris-o, probabil ca vine de peste Ocean. O redau si nu o sa va para rau daca o cititi, este cu morala: A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate era o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important, insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate, era vesel si optimist. Intr-un cuvant, era multumit cu munca lui, iar clientii la fel, asteptandu-si rabdatori randul la lustruit. Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, deosebit de ceilalti, care l-a intrebat prietenos: “Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara? Sunt expert, stiu ce vorbesc.” Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza. “Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna, insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu, un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fii luat pe nepregatite. Sunt expert, stiu ce vorbesc.”
Dupa plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intr-adevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele. Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput, folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi, a acordat mai putin timp fiecarui client. Dupa cum se spune: “Time is money”. Si a inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.
Preocupat de criza financiara, devenise ingandurat si tacut, isi facea treaba de mantuiala. Asa ca, incetul cu incetul, clientii care ii erau fideli si carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Insa, cu fiecare client pierdut, lustragiul nostru era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate. “Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara.” Asa ca mergem inainte urmand firul povestii in care suntem eroi, cu si fara crize.
