Cine ne poate lua dreptul de a spera, de a vrea mai mult de a ne zbate, de a merge mai departe? Doar noi si asta cred ca ar insemna sa devenim asemenea unei muste prinse sub un glob de sticla. E in noi aceasta dorinta de a dori mai mult. Problema este ce ne dorim. Bani? Drumul e compromis din start. Glorie? Asta presupune ca santem pregatiti psihic pentru lupta cu morile de vant. Putere? Sa o folosim ca forma de opresiune sau ca drum spre cunoastere? Cum ne mai putem reintoarce "in noi" cand multi ne-am pierdut pe drum printre nimicuri si false idealuri? Ne putem regasi doar daca avem puterea si taria de a ne dezgoli de toate prefacatoriile si minciunile, de toate ambitiile prostesti si vulgare, de toate meschinariile si mastile de prefacatorie. Uneori sa fii verical inseamna sa cunosti foarte bine tarashul pe coate dar sa stii unde e marginea prapastiei care ne-ar rupe definitiv de noi insine. Puterea de a ne regasi e in noi, nu costa nimic, uneori inseamna doar daruire si restul vine de la sine.
