Caii, o terapie pentru calm

Un cal e un animal magnif ic: e liber, e perfect adaptat pentru alergare si dinamica. E sensibil de nu-ti vine sa crezi si e un minunat prieten pentru copii.

Cand eram mic voiam sa am un cal. Sa f ie negru, salbatic si frumos si sa nu ma recunoasca decat pe mine“ spune L. psiholog. „Era desigur o maniera de a ma elibera de parintii mei, prea posesivi. Chiar daca nu am putut sa imi duc la indeplinire acest vis tot ma duc o data la doua saptamani la un padoc in afara orasului. Si nu m-as opri deloc. Calul pe care il prefer si caruia imi place sa ii aduc morcovi si sa «vorbim» e un fel de antidepresiv.“

Asadar nimic asemanator cu aerobicul sau cu alta activitate sportiva. A urca pe cal e o apropiere si o confruntare cu alta f iinta vie, cu un… altul. Si cu un animal atat de receptiv si de sensibil e imposibil sa trisezi. „Este o veritabila oglinda a starilor noastre interne“, spune A., de 24 de ani, jokeu cu experienta. „Simte stresul meu, de exemplu, si reactioneaza. Cand ne intelegem bine, eu si amicul meu murg, stiu ca eu insami sunt in forma.“

Iti spune lucruri despre tine

Contactul si atingerea unui calut sunt o sarbatoare a simturilor, mai ales pentru cei solicitati. Privirea mai intai: „E un animal asa de frumos si de elegant, atat de puternic“, se minuneaza B., 32 de ani, care face echitatie de la noua ani.

Apoi atingerea. „Daca a-l peria este o placere pentru el dar si o necesitate, ei bine, si pentru mine e o placere, o experienta pe care o impartasim, eu si aceasta frumoasa creatura“, spune S., 43 de ani. Pe cal senzatiile se inlantuiesc. Iar a f i la o inaltime de 1,60 m de sol iti da si un sentiment de putere, te face sa crezi ca domini lumea. Uita cancanul aparentelor sau nevoia de a seduce. Relatia cu calul pe care il calaresti iti aminteste ca trebuie sa te concen­trezi, ca are un corp si ca simte totul.

Comunicarea

Calul nu este un animal dragalas pe care il imbunezi cu morcovi sau cu bucatele de zahar. Nu este nici o masina care se misca la comanda. Are o personalitate puternica si ne poate arunca din sa daca asa vrea el. Ca sa stai in sa trebuie sa te initiezi in tehnica ecvestra care este mai ales un limbaj corporal menit sa stabileasca o relatie intre tine si animal. „Daca vrei sa obtii ceva de la mine, trebuie sa ma incaleci corect“, ar putea spune el. Pentru a avea un efect trebuie sa ai miscari sigure ale mainilor si pici­oa­relor facute cu precizie si calm si fara gesturi inu­tile. „Pentru o stangace ca mine, o sedinta de echitatie este un antrenament extraordinar“, spune C, de 34 de ani. „Reactia calului imi spune imediat daca am facut ce trebuia sau nu.“

Sa-l iubesti

Pentru multi dintre cei care practica echitatia, relatia cu un cal este o forma de iubire, unica in sensul ca este neconditionata de reciprocitate. Este imposbil sa primim aceleasi dovezi de afectiune de la el. Pana la urma e un cal si nu o pisica. Prin natura lui, calul nu e demonstrativ. „Dar suntem mai indulgenti cu el daca are toane decat suntem cu un om, pentru ca stim ca nu este vorba despre rea vointa, ci poate ca am facut noi o miscare care l-a derutat, sau poate ca in ajun a fost incalecat de cineva mai brutal; in esenta, relatia cu calul ne face sa f im mai a­tenti si mai calculati, mai ref lexivi, adica ne invata rabdarea“, spune R., 30 de ani. „Nu te opresti niciodata din a-ti iubi calul dupa o cadere, dimpotriva, incerci mereu sa te faci accep­tat.“

Aceasta relatie de iubire nu e usor de acceptat insa de catre un… partener. „Nu pot sa ma gandesc ca mi-as petrece viata alaturi de cineva care nu intelege de ce pot eu sa iubesc un animal asa de mult“.

Editare de Iuliana Alexa
Foto: Guliver / Getty Images

Citeste continuarea in revista Psychologies, editia lunii noiembrie.