Cuplul este, poate, modelul relational cel mai greu incercat, intrucat devine o formula care, treptat, poate cuprinde toate celelalte modele relationale. Prin asociere, relatiile ajung sa se intrepatrunda, iar cand exista modele disfunctionale de una sau de ambele parti, in cele din urma cele doua lumi se vor ciocni.
Lupta pentru a ne elibera de influenta negativa pe care o poate avea propria familie asupra cuplului este mai dificila chiar decat eforturile sustinute pe care trebuie sa le depunem pentru a ne construi o relatie corecta cu partenerul. Mai apare si piedica in calea acestor eforturi: parintii ne vor binele, stim. Dar cum se manifesta oare acest bine facut cu de-a sila?
Exista mai multe modele pe care le putem intalni in comportamentul parintilor care intervin intr-un cuplu, fie din partea unui partener, fie a altuia, fie modele combinate, manifestate din ambele parti. Dar, da, ne traim propria viata, nu a celorlalti, si luam propriile decizii, in privinta carora avem si dreptul de a gresi.
Momentul in care familiile intervin, afectand ritmul normal al cuplului si sporind stresul sau numarul de neintelegeri, este momentul ca fiecare sa isi asume rezolvarea problemei din partea familiei sale si scutirea partenerului de situatii neplacute. Nu trebuie sa il lasam singur sa isi ia apararea, pentru ca situatia partenerului este una delicata, el fiind prins intre dreptul la replica si respectul acordat familiei tale, fie si numai cu rolul de a te proteja.
„Eram atat de obisnuita cu stresul cauzat de sfaturile bine intentionate ale mamei mele, incat am crezut ca, in timp, si sotul meu se va obisnui sa le ignore. Totusi, treptat, mi-am dat seama ca enervarea lui nu se compara cu a mea. El nu era obisnuit cu o asemenea abordare din partea parintilor si se frustra din ce in ce mai mult.
Am decis sa am o discutie cu mama si au iesit la suprafata multe suparari pe care eu invatasem sa le ignor. Chiar daca o perioada nu ne-am vorbit, eu si sotul meu am fost mai linistiti, iar mama, in cele din urma, a invatat sa mai renunte la cicaleala“, relateaza P.A., 28 de ani.
Parintii pot face rau chiar si atunci cand au cele mai bune intentii, intrucat actioneaza in interesul propriului copil, asa cum sunt obisnuiti, fara a accepta de fapt maturizarea acestuia. Poate ca parintii au suferit sau au avut neajunsuri de care, dand sfaturi si intervenind, incearca sa isi protejeze copilul.
Citeste continuarea articolului in Psychologies editia ianuarie-februarie
