Dosar: Nevoie urgenta de bunavointa - Bunatatea trebuie promovata din primii ani de scoala

Psychologies: Sunteti implicat in proiecte de etica. Ne puteti spune ce inseamna bunatatea?

Cristian Ducu: Este foarte dificil sa spui ce „este“ bunatatea. Adica sa dai o definitie. Multi oameni nu inteleg ca a cauta o definitie este un exercitiu dificil, la care s-au caznit unii o viata intreaga. Sa ne gandim la ce „este moralitatea“, de exemplu.

Putem sa spunem ce este ea? La fel si in cazul bunatatii. Pe de alta parte, cred ca termenul este destul de vag pentru contextul socio-cultural romanesc. Ce este bunatatea din perspectiva batranilor nostri? Dar din perspectiva unei persoane care a trecut printr-un accident de masina sI simte o compasiune speciala pentru cei suferinzi in genere? Este un sentiment sau o valoare morala? Ca atare, nu m-as incumeta sa ofer o definitie.

Intre absolutul „fa mereu binele“ si relativul „bunatatea nu e mereu cea mai buna tactica“, care credeti ca e calea de mijloc?

C.D.: Niciuna. Cred ca exista o diferenta de gen: a face binele (o actiune) inseamna a duce o viata conform unor valori morale, nu doar conform uneia singure (daca vom cadea de acord ca bunatatea este o valoare morala). In acest caz, a face binele este insasi calea de mijloc.

Este o medie intre doua excese, intre a face ceva rau, pentru ca vrem sa facem acele lucruri rele, si a face ceva bine in exces, fiindca noi credem ca este insuficient. De exemplu, decenta este media intre sfiala si nerusinare, generozitatea, intre risipa si avaritie – sinceritatea, intre laudarosenie si disimulare, justa indignare – intre invidie sI rautate.

Credeti ca oamenii au in mod natural o inclinatie spre a face binele sau raul?

C.D.: Exista multe opinii si multe teorii despre aceasta chestiune. Grosso modo, sunt unii care cred ca istoria omenirii ne demonstreaza ca avem o natura rea. Este suficient sa ne gandim la ceea ce s-a intamplat in al Doilea Razboi Mondial cu evreii si tiganii. Printre acestia s-au aflat si filosofi, si teologi. Iar interesul lor a fost mai degraba sa justifice de ce este nevoie de o noua conexiune intre indivizi (contractul social sau Noul Legamant), nu sa gaseasca metode de evaluare morala ori metode de a educa moral indivizii.

Altii, dimpotriva, sunt convinsi ca nu ne nastem rai sau buni, ci devenim pe parcursul vietii, intr-un anumit fel. Exista si o cale de mijloc, una care este bine fundamentata in neuropsihologie sI care confirma pozitia lui Aristotel, dupa care unii dintre noi sunt inclinati in a face raul fiindca creierul lor (la Aristotel, sufletul) este prost cablat (criminalul in serie, care nu simte nicio remuscare, de fapt, sufera de o deficienta la nivelul creierului), iar altii – inspre un altruism excesiv din acelasi motiv; dar marea majoritate a indivizilor trece prin diverse stari psihosociale ce contribuie la educatia lor morala.

Citeste aici despre ZIUA BUNAVOINTEI pe Psychologies.ro sau vezi alte subiecte din acelasi dosar:

• Ce ne face sa fim buni?,
• Revansa celor binevoitori, 
• 6 motive sa faci bine.
• Cu pasi mici dar siguri

Citeste continuarea acestui articol in revista Psychologies, editia de noiembrie.