Un specialist american in start-up business, Guy Kawasaki, care face multe parale sfatuindu-i pe altii cum sa inceapa o afacere de succes, pune accent pe o idee care mie mi-a placut mult: fa-le altora servicii, inainte de a gandi macar sa te apuci de afaceri.
Nu face bine altuia cu gandul ca trebuie sa primesti ceva inapoi, asta e un troc primitiv. Dar s-ar putea sa ai surprize placute atunci cand ai nevoie de o idee sau de bani sau, pur si simplu, de feedback la ceea ce faci.
Mi-a placut aceasta idee enuntata atat de transant, nu doar pentru ca ea este congruenta cu mentalitatea capitalismului hipereficient american.
Ea are implicatii pentru noi toti si pentru comportamentul de zi cu zi.
Cati dintre noi gasesc energia necesara pentru a fi investita intr-o cauza care nu-i prea rasplateste pe termen scurt?
E adevarat, traim vremuri grele si tendinta este sa facem un bilant a ceea ce avem si sa conservam ce avem, ca cine stie ce mai vine…
Dar acesta este exact mecanismul acestei blestemate de recesiuni financiare care ne streseaza atata.
Oamenii au pierdut increderea in investitia generoasa si, ca intr-un joc de domino, retragerea ajutorului duce la caderea altor sisteme, fie ca vorbim de banci sau de relatii de amicitie.
Michael Gazzaniga, un celebru neuropsihiatru american, spunea ca „reciprocitatea este un mecanism comportamental despre care se poate spune cu certitudine ca este innascut.“
Daca primesc ceva, ma voi simti dator sa dau ceva. As simple as that. Daca principiul acesta nu mai functioneaza pe plan economic, el ar trebui sa fie inca valabil intre oameni.
Cred ca aceasta idee este cu atat mai actuala zilele acestea, cu cat, de Sarbatori, intram parca intr-o vrie a cererii si a ofertei…
Cadouri! Ce poate fi mai minunat?! Nu ma intelegeti gresit, si mie imi place sa primesc ceva cu valoare materiala. Si sa ofer. Do ut des, spuneau latinii.
Dar cred ca nu aici sta sensul. Cred ca ar trebui sa mai facem si gesturi gratuite din cand in cand.
Sa facem o donatie unui copil dintr-un sat din Moldova, pe care nici nu-l vedem vreodata.
Sa suportam mofturile unui bunic ramas singur si devenit insuportabil in singuratatea lui. Sa-i ducem bomboane.
Sa iertam un parinte care ne-a chinuit copilaria si pe care, odata deveniti adulti, am putut sa-l dam deoparte, usurati.
Poate ca nu vom avea cine stie ce return investment. Poate ca ne va rade in fata, alienat, abrutizat. Poate ca nu.
Ideea e ca gestul gratuit si pozitiv are pe undeva o rasplata, fie ea si simbolica.
Nu totul e valoare de schimb, si e bine ca e asa. Gestul moral e adaptativ, spunea Sir Richard Layard, economist cu aplecari psihologice.
Asta, contrar a ceea ce vedem din mijlocul unei societati cu administratie corupta. Cu un cliseu la moda: sa fim generosi.
