Corpul ne reprezinta in totalitate – fara el nu am exista – si, in acelasi timp, este un obiect pe care il putem observa, evalua si asupra caruia putem actiona. Relatia cu el este cu atat mai complicata cu cat, in ziua de azi, nu mai suntem fortati sa ne resemnam cu corpul pe care il avem.
Corpul ne reprezinta in totalitate – fara el nu am exista – si, in acelasi timp, este un obiect pe care il putem observa, evalua si asupra caruia putem actiona. Relatia cu el este cu atat mai complicata cu cat, in ziua de azi, nu mai suntem fortati sa ne resemnam cu corpul pe care il avem.
Dar ce inseamna un corp cu care nu traim in armonie? "Am stiut destul de tarziu ca prefer femeile. Pana atunci am avut doar doua relatii, aproape dezastruoase, cu barbati. Eram inhibata, eram jenata de faptul ca nu aveam un corp perfect, si din cauza asta nu se uitau la mine decat barbati peste 50 de ani. Mi se parea ca sunt o femeie fara sansa. Apoi am realizat ca nu ii doream nici eu foarte mult pe ei. Mi s-a intamplat sa ma indragostesc de o femeie, si ea cu zece ani mai in varsta decat mine. Ea e cea care mi-a revelat acest fapt al fiintei mele, ca am o sexualitate mai... speciala.
Dar nu va imaginati ca a fost simplu nici asa. Deloc! Nici astazi, parintii mei nu stiu de ce eu, dintre cei patru frati, sunt singura necasatorita la 35 de ani. Nici mie insami nu mi-a venit sa cred asemenea lucru. Mama mea e foarte credincioasa, la noi in orasel sa se afle asa ceva esti privit ca un extraterestru. Mi-a fost greu vreo doi ani, am trait eu insami greu cu mine, mi se parea ce ceea ce simt e un mare pacat. Deci, daca ma intrebati pe mine, va spun ca eu m-as accepta daca m-ar accepta ceilalti. Stiu ca e o dovada de slabiciune, dar asta e."
A-ti accepta corpul inseamna sa il accepti in forma lui prezenta si in felul lui propriu de a trai emotii placute, de a se simti bine; a nu-l biciui cu norme dure, cu notiuni fara sens despre "cum ar trebui sa fie si nu este".
Nevoie de confirmare
Modificarea prin chirurgie estetica sau regimurile care genereaza jena sau suferinta, lucrul in terapie asupra cauzelor nelinistii noastre sunt aproape la indemana tuturor. Dar, ca un revers al medaliei, aceste instrumente de schimbare a lui pot fi tot atatea motive de a nu ne simti bine in propria piele. Oamenii sunt judecati dupa felul cum arata. Corpurile noastre servesc drept carte de vizita. Pentru
sociologul David Le Breton, corpul este "un obiect manipulabil, susceptibil de nenumarate metamorfoze in functie de dorintele individului".
Dorinte modelate de cultura in care traim ridica in slavi eliberarea de imperfectiune. Ele impun insa norme drastice asupra lui. Astazi, "un corp eliberat (...) este un corp tanar, frumos, ireprosabil din punct de vedere estetic", mai scrie sociologul.
"Mama m-a dat la un curs de modelling pe cand aveam zece ani. Mi-a placut experienta. Am vrut sa merg mai departe si sa fiu ca fetele frumoase de pe copertele revistelor. Primul meu prieten mi-a spus ca arat ca un manechin. Mi s-a parut suprema confirmare a faptului ca trebuie sa merg mai departe pe drumul acesta. O singura problema a aparut in tot acest viitor luminos: nu mai puteam manca. Stiam ca trebuie sa fiu slaba si orice mi se punea in farfurie imi provoca sila. Da, stiu, am devenit anorexica. La psiholog, nu m-a intrebat nimeni de ce nu mananc, ci, culmea, ce rezultate am la scoala! Eram premianta. Va vine sa credeti ca majoritatea fetelor anorexice sunt premiante? Ele cred ca trebuie sa fie perfecte in toate, nu doar fizic."
Citeste continuarea in revista Psychologies editia iulie/august.
