Nu se mai iubesc de multa vreme si nu mai fac dragoste. Dar pe vremuri era cu scantei. Cum? O femeie de 50 de ani povesteste un fapt mai putin obisnuit.
In primii ani, sexul juca un rol important in viata noastra. Faceam amor fara regularitate, intens si hard. Fara multe discutii sau preludii lungi, era o penetrare aproape brutala.
Vorbeam mult despre aventurile noastre anterioare, despre parteneri, despre fantasme, si aceasta libertate ne alimenta dorinta.
Cand ne-am revazut dupa niste ani, el a fost foarte direct cu mine: nu vrea sa se mute cu mine pentru ca nu vrea o relatie unica. Totusi am locuit impreuna si credeam ca il voi face sa se schimbe.
Nu am reusit in totalitate si in orice caz nu imediat. Cand reiau istoria vietii noastre impreuna, cred ca multele sale infidelitati au alimentat dorinta mea pentru el.
Ma inselase inca de la inceput, mereu cu foste prietene ale sale, adica fostele lui amante. Sexul de o seara, fara urmari din punctul lui de vedere, ii era necesar ca o nevoie permanenta, dar si ca o aparare, ca sa nu se simta prins in relatia noastra.
Am stiut asta mereu. Acceptam acest fapt pentru ca alaturi de mine era mai iubitor. Azi ma gandesc ca infidelitatea lui a fost in miezul vietii noastre sexuale ca un stimul al sexualitatii, dar si al durerii mele.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia martie 2011
