Natalie Portman este increzatoare, cunoscatoare a mediului de afaceri si foarte frumoasa. O combinatie mortala, adica. Are 29 de ani si o diploma la Harvard. Mai nou, va avea un copil si a obtinut un Oscar pentru rolul extrem de dificil, interpretat cu brio in Lebada neagra. In acest film, Natalie joaca rolul unei balerine ambitioase, angajata intr-o relatie de prietenie sumbra cu o alta balerina nou venita. Competitia e dura, dar aceasta feroce cursa spune ceva si despre caracterul frumoasei Natalie.
A devenit cunoscuta pentru rolul reginei Padme Amidala din Razboiul stelelor. Lebada neagra, insa, scoate la iveala o alta latura a personalitatii distinsei Natalie Portman: cea dura, intunecata, dramatica.
Este povestea crearii, cu ajutorul propriului trup, a unei opere de arta prin dans. Pentru acest rol, Natalie Portman merita cu adevarat Oscarul, pentru ca performanta ei nu este accesibila oricui.
Este fiica unui medic specialist in fertilitate si a unei americance de profesie artista. Spune ca a avut o copilarie foarte fericita si ca rolurile timpurii din filme nu i-au daunat deloc. Dimpotriva.
Inca de mica, mama ei a dus-o in diverse locuri fertile artistic, precum casa lui Monet de la Giverny, Franta, de exemplu, pentru a-i hrani creativitatea…
A lucrat cu cei mai mari regizori ai momentului, cu Woody Allen, cu Tim Burton, cu Michael Mann, Milos Forman si Luc Besson.
Vrea sa produca si ea propriul film cat mai curand si sa regizeze. E workaholica? Posibil. Dar se spune ca trebuie batut fierul cat e cald…
Psychologies: Vorbiti-ne despre rolul dumneavoastra din Lebada neagra.
Natalie Portman: Numele fetei este Nina si vrea sa-si gaseasca vocea proprie in balet. Si, din pacate, trebuie sa piarda totul pentru a da de acel filon artistic. Este greu de descris, trebuie vazut filmul.
Ca actrita, ati avut parte de aceasta lupta?
N.P.: Desigur, toti avem lupta aceasta de dat.
Si cum va simtiti dupa ce ati primit un Oscar pentru rolul dumneavoastra din acest film?
N.P.: Ce mi se pare mie mai bun la filmul acesta este ca oricine il vede pare sa aiba un raspuns visceral si foarte puternic la el.
Este provocator pentru gandire, este foarte emotionant si, desigur, distractiv. Cred ca oamenii raspund bine la el, si asta ma bucura.
Este, de asemenea, un mare compliment ca oamenii vorbesc despre rolul meu, dar pentru mine este mult mai flatant faptul ca am putut lucra cu toti acesti artisti fabulosi si ca am dus la capat ceva ce seamana cu o capodopera.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, numarul de aprilie
