Daca povestile noastre de amor se termina prost, inseamna ca repetam la infinit acelasi scenariu, inspirat de obicei din copilarie. Identificarea acestui script inconstient ne poate ajuta sa schimbam rolul si sa ne angajam, in final, intr-o aventura diferita.
Ea nu se apropie decat de barbati incapabili de angajament pe termen lung.
El da numai peste femei egoiste, care se folosesc de el.
Amoruri dezamagite si amoruri ratate – avem senzatia ca jucam aceeasi partida, nu?
„Dau peste acelasi tip de barbat“, suspina ea.
Terapeuta Maryse Vaillant, autoarea cartii Cum iubesc femeile, (Curtea Veche, 2008), refuza determinismul: „Daca fiecare ar lasa deoparte statutul de victima, ar lasa la vestiar acest rol dulce-amar si ar recunoaste ca este responsabil de propriile esecuri, dar fara a se culpabiliza, poate ca atractia catre suferinta ar scadea. Este important sa nu ne mai fie frica de repetitie, pentru a scapa de ea. Ea poate fi negativa, desigur, dar ne si poate face constienti de adevarata iubire.“
In cartea mentionata, Maryse Vaillant schiteaza diferite profiluri feminine nefericite.
Imposibil sa nu te indentifici cu aceste personaje, asemanatoare celor din Desperate Housewives – serialul in care asperitatile fiecareia ne vorbesc despre noi insine. Acolo exista si Buna Samariteana, care salveaza depresivii, si Dependenta Afectiva, care are nevoi emotionale mari.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, numarul de septembrie 2011.
