Viata la masculin

Consider ca este, asadar, firesc sa acordam in acest numar o mai mare atentie celuilalt sex, cel mai putin luat in calcul de actele culturii de masa, considerat, ironic, terenul de exercitiu al marketingului managerilor de la companiile de masini si de bere.

Barbatii… acele fiinte la fel de misterioase pentru femei pe cat sunt ele de enigmatice pentru ei.

Oricat ne-ar placea sa credem ca moravurile noastre evoluate au sters diferentele dintre sexe, ei bine, eu cred ca ne situam in continuare intr-o alteritate (aproape) de nedepasit.

Si cred ca este bine ca e asa. Nu cred ca feminismul a rasturnat rolurile sociale.

Acest curent de gandire a avut importanta sa de netagaduit in castigarea unor drepturi legale de care femeile au fost pe nedrept lipsite de milenii.

Nou gasita „falicitate“ feminina repune in discutie, este adevarat, si rolul barbatilor, in familie, la munca, etc., dar nu atat de dramatic pe cat se crede.

Sincer, nu cred ca un barbat matur emotional se simte castrat de faptul ca e insurat cu o profesoara universitara.

Si nici ca ea si-a castigat acea pozitie de elita pentru ca voia musai sa rezolve un complex Oedip nerezolvat…

Exista in continuare roluri inalienabile, atribuite de Mama Natura sexelor. Exista in continuare barbati minunati, capabili sa protejeze, sa construiasca o casa, sa repare o chestie tehnica, sa procure resurse, sa perpetueze filiatia culturala a familiei.

Acestea sunt lucruri pe care o femeie le va face cu mai mare greutate. Rolul unei mame este sa contina emotional, sa hraneasca, sa ofere caldura si confort afectiv.

Dar este vizibil peste tot ca exista barbati intregi si admirabili in societatile in care exista tati puternici.

Desi par lucruri evidente, cred ca trebuie reiterate aceste idei, pentru ca ma uit in jur si vad ca barbatii si femeile nu se inteleg.

Nu am avut timp sa observ interactiunea dintre barbati si femei in alte culturi, insa la noi mi-e evident ca femeile au tendinta de a ocupa spatiul intim al copilului, de a-l da deoparte pe tata, de a se transforma definitiv din femei in mame si atat.

Evident, sunt si exceptii. In categoria de varsta mai mica, vad fete agresive erotic si indiferente vestimentar.

Oare de unde vine aceasta confuzie? Cu siguranta, tot din cei 7 ani de acasa. Dar oare nu putem inversa curentul? Eu cred ca da!

Totul porneste de la interogarea asupra sinelui, de la deschiderea de a intelege ce e in capul celuilalt, de la renuntarea la o pozitie dominanta cu orice pret.

Incercam sa facem asta si in dosarul acestei luni, care exploateaza o tema cruciala din punctul meu de vedere: comunicarea.

De aici porneste totul. Si buna intelegere in pat, si randamentul la munca, si copiii cuminti.

Felul cum punem problema intr-o discutie de orice tip determina daca vom fi auziti sau ignorati, luati in seama sau trimisi la plimbare.