Are rost sa lupt?

Ma framanta teribil un lucru caci nu-i pot gasi o explicatie logica, mai ales ca nu am mai intalnit atitudinea asta la nimeni. Sunt indragostita de un coleg de grupa de la facultate. De cand ne-am cunoscut , a existat o chimie intre noi, reuseam mereu sa intelegem ce doreste celalat. Treptat am devenit cei mai buni prieteni, eram de nedespartit. Eu eram intr-o relatie la distanta, iar el era confesorul meu. Dupa un an si jumatate, s-a intamplat inevitabilul. O perioada de 2 luni amandoi am fost foarte confuzi, dar ne-am continuat "nebunia". Am stabilit ca e mai bine sa nu initiem o relatie fiindca am pierde prietenia minunata care ne leaga, iar el imi spunea ca se simte mai in largul lui stiind ca eu am prieten si astfel nu am asteptari de la el. Am continuat sa fim cei mai buni prieteni, inclusiv sa avem relatii sexuale. Totul era absolut splendid pana cand mi-am dat seama ca simt ceva profund pentru el si m-am despartit de prietenul meu de atunci. Apoi i-am marturisit sentimentele. In clipa aceea a dat inapoi. Mi-a zis din nou ca vrea sa ramanem doar prieteni. Desi dormim impreuna, cauta intimitatea… lucrurile sunt ca inainte. Faceam tot ce facea un cuplu doar ca nu ne afisam impreuna. Totul a inceput sa ma frustreze asa ca am inceput sa il presez: daca nu dam totul pe fata, rupem orice fel de legatura. Dupa 3 luni in care nu ne-am vazut, si niciunul nu s-a intalnit cu altcineva, am reinceput povestea, dar, din nou, voiam certitudine. Imi spune ca tine foarte mult la mine, ca sunt o persoana importanta in viata lui, mereu a avut si are grija de mine etc, dar pur si simplu nu accepta eticheta de "iubiti". Pana la urma vreau doar sa admita ca ma iubeste. Dar cum nu a vrut, eu am rupt legatura. Acum ne vedem zilnic la facultate, facem parte din acelasi grup de prieteni si interactiunea este foarte dureroasa. Fara tot ce ne lega pana acum... I-am spus ca nu am asteptari de la el. Decat sa ma iubeasca. Dar pur si simplu are oroare de lucruri serioase. Sau poate nu ma iubeste. Cum sa-mi dau seama ce simte pt mine? Are rost sa lupt pentru noi sau ar trebui sa renunt?

Raspunsul psihologului

Poate ca ar fi trebuit sa va ganditi inainte de a actiona si sa vorbiti inainte de asta si cu el, mai ales daca v-a fost atata vreme extrem de apropiat. Este interesant ca nu ati cunoscut felul sau de a fi inainte si ca v-a surprins reactia lui. Cum de a dat inapoi? Ce credeti ca l-a speriat? Ce il face sa nu dea in vilag relatia si sa o tina secreta?

Se pare ca este ceva in spatele afirmatiei: “nu accepta eticheta de iubiti”. Cum adica eticheta? Asta e ceva ce se formeaza in timp. Iubiti presupune responsabilitate, maturizare, acceptare, ceea ce se pare ca el respinge. Este posibil sa vrea sa va tina departe pentru ca nu se considera pregatit sa aiba o relatie serioasa, matura si implicit pentru a va proteja de consecinte. Trebuie sa va lamuriti cat mai deschis despre ce este vorba. Este o frica de-a lui de a se indragosti, vrea sa se mai distreze inainte de a se aseza etc.

Daca ii marturisti ca sunteti suficient de matura sa va asumati consecintele acestei relatii (implicit a unei posibile rupturi) si ca protectia nu face decat sa incurce lucrurile, poate ca il degrevati de aceasta responsabilitate si lasati ca lucrurile sa se dezvolte usor si fara presiuni. Chiar si aceste presiuni nu isi au locul intr-o relatie care este in derulare. Ele nu fac altceva decat sa conditioneze un joc de putere si de control greu de asociat cu relatia de iubire si generator de frustare, tensiune si chiar respingere. Asadar as atrage atentia si la acest aspect!

Sa continuati sa luptati sau sa renuntati? Asta doar dvs stiti daca se merita sau nu. Nici eu si nimeni altcineva nu va poate oferi garantii. Uneori, pentru a accede o treapta superioara, intr-o relatie trebuie sa ne abandonam egoismele si sa-l lasam pe celalat sa-si gaseasca el singur pozitia. Astfel, fiecare se poate simti suficient de prins dar si liber sa decida ce vrea sa faca cu viata lui, cum sa si-o traiasca. Un demers de presiune poate transmite catre celalat semnale de agatare si dependenta puternice, iar acest lucru sa sperie si sa apara respingerea.

Cand apare: “EU VREAU ca celelalt sa faca/sa zica ceva”, puneti mai presus nevoile dvs decat pe cele ale partenerului. Poate ca ar fi de analizat acest aspect. Daca el se repeta si in alte situatii in care va puneti. Daca apare si in alte relatii din viata dvs etc.

V-as propune sa va gasiti propriul ritm, propriul dans in care amandoi sa va simtiti suficient de importanti sa conduceti dar si suficient de liberi sa va lasati condusi. Doar asa dansul va fi unul natural si constructiv. O relatie necesita empatie, mult tact si multa atentie, presupune lucru in comun permanent.