Nu vreau sa o ranesc nici pe mama
Buna ziua, va rog mult sa ma ajutati deorece se pare ca nu pot lua singura o decizie. Am o relatie de 2 ani cu un barbat pe care il iubesc. Ne intelegem bine si avem planuri de viitor. Problema este ca mama nu il place. Mi-a spus de multe ori ca de cand sunt cu el sunt egoista si ca ea se simte neglijata.
Atmosfera de acasa nu e una tocmai placuta. Am un tata vitreg dependent de alcool si un frate dependent de droguri. De aici discutii zilnice si stresul ca nu te implici suficient. Sincer, atmosfera de acasa imi afecteaza viata de zi cu zi. Am un loc de munca bun pe care nu vreau sa-l pierd si m-am saturat si de certurile care apar intre mine si prietenul meu pe fondul problemelor de acasa.
Recent ne-am mutat impreuna intr-o garsoniera. Initial mama m-a sustinut dar ulterior a inceput sa-mi reproseze ca acest barbat este numai pentru mine nu si pentru ea. Ca e evident ca ma vrea pe mine si numai atat. Si ca vrea sa ma tina departe de familie. Ma simt vinovata ca nu mai stau acolo desi psihic mi-am revenit putin. Acum cel putin e liniste. Dar nu vreau sa o ranesc nici pe mama. Ea se agata de faptul ca vom fi candva o familie normala, pe cand eu am renuntat la aceasta speranta si m-am gandit un pic mai mult si la mine. Mentionez ca nici tatal meu nici fratele nu vor sa renunte la vicii si ca incercari si sustinere au fost timp de ani de zile. Ce sa fac? Parerea mamai despre el ma influenteaza si ma face sa privesc cu frica spre viitor. Va rog sa ma ajutati.
I. , 26
Raspunsul psihologului
Este posibil sa fiti dependenta de mama dvs.
Credeti ca nu aveti dreptul la o viata separata de ea, la o opinie separata de ea si nici macar la un barbat care sa va vrea doar pe dvs. Pare ca va doriti sa ganditi si sa simtiti la fel cu ea si, daca nu se intampla asta, va e teama.
Spuneti ca va e teama ca nu cumva ea sa aiba dreptate, iar barbatul pe care il iubiti sa va produca suferinta, dar poate ca va e frica (si) de altceva. Parerea mea este ca in familia dvs de origine s-a creat o situatie de inter-dependenta generala si de aceea va este tare greu sa va desprindeti de ea si va e frica s-o faceti. Poate credeti ca daca respingeti rolul de victima si sacrificiul, adica o viata identica cu a mamei dvs, veti fi pedepsita, abandonata de ea. Oare aceasta sa fie principala spaima a dvs? Numai dvs puteti sti.
Sigur ca la fel de posibil este si ca mama dvs sa aiba dreptate si partenerul dvs sa va raneasca sau sa va paraseasca la un moment dat. Intr-adevar, o mama isi poate iubi neconditionat copilul si o relatie de cuplu, din perspectiva asta, chiar este mai riscantă. Dar decizia nu va poate apartine decat dvs.
