Iubesc un barbat insurat

De aproape trei ani sunt intr-o relatie cu un barbat casatorit. Eu am avut taria sa divortez imediat dupa ce m-am indragostit de el. Ne simtim perfect compatibili din foarte multe puncte de vedere, in special fizic (de la inceput a existat acea "chimie" care iti spune ca el e persoana pe care sufletul, spiritul, trupul o asteptau, o doreau). Intre timp sotia lui a aflat adevarul. Ea l-a condus si dominat toata casnicia lor, a doua casnicie a fiecaruia, fara copii comuni ci din casatoriile anterioare. El a mintit-o si a inselat-o tot timpul. Nu s-a casatorit cu ea din dragoste ci pentru ca era cea mai buna alternativa de atunci. Nu s-au simtit niciodata bine impreuna fizic, comunica foarte putin, nu au multe in comun. Pentru ea conteaza cel mai mult cariera, este orgolioasa , posesiva si nu ii place sa piarda. Stiu asta pentru ca am lucrat cu ea .Este destul de mult timp plecata de acasa. Totusi il controleaza si preseaza prin toate mijloacele, astfel incat lui ii este tot timpul teama sa nu fie descoperit. Mai ales dupa ce ea a aflat tot adevarul. Desi nu vrea sa ma piarda si ma iubeste in felul lui, nu isi doreste sa se desparta nici de ea. Nu vrea un razboi, vrea liniste si ar vrea ca "timpul sa rezolve totul". Poate de vina e si situatia mea - am doi copii pe care trebuie sa ii cresc fara ajutorul fostului sot, am o situatie materiala actuala mai proasta decat atunci cand m-a cunoscut si nu ii pot oferi deocamdata o stare de siguranta. Viata mea e inca in procesul de schimbare care apare dupa un divort. Am avut multe momente in care i-am spus ca vreau sa ne despartim pentru ca nu mai pot suporta acest tip de relatie. Vorbim foarte mult la telefon – ziua, ne intalnim pe ascuns - ziua, in timpul serviciului, cu telefonul la cap ca sa poata raspunde daca suna ea. In ultimul timp facem dragoste "la comanda", pe fuga sa nu fie descoperit. Sunt mereu singura, fara omul iubit langa mine in concedii, in week-end etc. Mereu i-am spus ca nu pot sa raman alaturi de el asa, ca trebuie sa fie liber (nu neaparat divortat, nu neaparat legat de mine), ca vreau si eu sa ma bucur de clipe de viata petrecute alaturi de barbatul pe care il iubesc, clipe dupa care am tanjit mereu in timpul casniciei mele. Iar el mereu mi-a spus sa am rabdare,sa o pregateasca pe ea, pentru ca se simte responsabil si fata de ea, sa il las sa faca totul cu pasi foarte mici, sa lasam timpul sa rezolve lucrurile. De fiecare data cand am incercat sa ma dezlipesc de el, am dat inapoi. Sufleteste si psihic nu pot inca sa rezist fara el in viata mea. Poate si pentru ca am trecut si trec inca printr-o perioada foarte dificila, de schimbari radicale. El m-a schimbat, m-a facut sa vad viata total diferit, sa am alta scara de valori, sa fiu eu insami altfel - o viata in care nu ma pot descurca fara sa am alaturi dragostea lui. Tot timpul mi-am dorit sa am parte de dragostea aceea cu "D mare". Am gasit-o, dar omul pe care il iubesc si care spune ca ma iubeste ("dar fiecare iubim in alt fel") ma vrea in viata lui doar "part time". Nu poate sa ia o hotarare, nu are curajul sa renunte la viata de pana acum. Mi-a spus chiar si ca si-ar dori deocamdata sa ramanem prieteni foarte buni (care mai fac uneori si dragoste!...) ."Colac peste pupaza" acum i s-a descoperit si o afectiune a creierului (leziuni, doua AVC-uri vechi), ceea ce il face sa imi ceara si mai multa intelegere pentru faptul ca are nevoie de liniste (adica sa nu ii dea de banuit nevestei si sa ii faca scandal cumva...). Si uite asa e plecat in concediu iarasi cu ea, desi promisese ca pana la sfarsitul anului isi va dobandi libertatea. Si iarasi va spune probabil ca are nevoie de timp. Si eu iarasi voi avea rabdare, pentru ca deja imi e dor de el, pentru ca deja l-am iertat, pentru ca simt mereu ca e ceva deasupra noastra care ne tine impreuna. Amandoi simtim ca nu putem trai fara prezenta unuia in viata celuilalt, fara visul nostru... Ce putem sa facem?

Raspunsul psihologului

Eu consider ca o relatie ca sa functioneze are nevoie de 4 aspecte: emotional, intelectual, fizic si spiritual, iar in functie de prioritati le ierarhizam. Importanta esti tu si copii tai, ce simti tu si cum se dezvolta ei.

Eu cred ca partenerul tau nu isi asuma relatia voastra, iar relatia voastra a functionat asa de la inceput. A fost o relatie partiala si acum tensiunea in cuplu a crescut.

El se simte presat si are o problema cu asumarea relatiei. Asumarea este un aspect ce tine de maturitate - maturitatea emotionala.

Consider ca ar trebui sa analizezi avantajele si dezavantajele acestei relatii.