Plang dupa copilul meu
In urma cu 4 ani sotia mea a divortat. Am incercat sa ma impac cu ea dar totul a fost in zadar. Dupa aceea a decedat si tatal meu. Am un copil de 11 ani cu fosta sotie, initial a stat pana la 6 ani la bunici la tara, apoi cu noi. Imi iubesc copilul ca ochii din cap, ii simt lipsa teribil. Cu fosta sotie am momente cand vorbim la telefon… cand ma bufneste plansul. La fel cand ne intalnim. Simt foarte mult lipsa copilului si mi-am dorit mult acesta familie, dar din pacate totul a esuat. Cand citesc articole despre copiii despartiti de parinti lor imi vine sa plang. Sau cand vad copii fericiti cu parinti lor ma intreb de ce nu pot fi si eu linga copilul meu si iarasi ma bufneste plansul. Anul trecut in luna decembrie m-am intilnit cu fosta soacra si cu copilul la un magazine. Cand am luat fetita in brate am inceput sa plang de fata cu ea. Ce mi se intampla este grav? Trebuie sa consult un specialist?
danciuloiu , 42
Raspunsul psihologului
Relatia tata/fiica este la fel de importanta ca relatia mama/fiu, iar parintele este responsabil pentru dezvoltarea armonioasa a copilului sau!
Prerea mea este sa iei legatura cu fosta ta sotie, sa faceti o intelegere ca acest copil sa creasca intr-un mod frumos si linistit.
Toate tensiunile dintre parinti sunt simtite din plin de copilul care in cele din urma poate fi afectat. Incearca sa petreci cat mai mult timp cu fetita ta!
Cele mai importante lucruri pentru un copil este sa se simta iubit, in siguranta, in familie.
In ceea ce priveste hipersensibilitatea ta este mai bine sa consulti un psiholog. El iti va face o evaluare psihologica completa.
Iti recomand sa citesti “Cum sa fii un tata bun pentru fiica ta”de Alain Braconnie, medic, psiholog si psihanalist francez.
