Conflictul si iertarea
Ce se intampla in familie?
O fi nevoie sa revenim impreuna asupra motivelor certei pentru a le rezolva mai usor? „Asta depinde daca este vorba de viata profesionala sau de viata familiala”, explica psihanalista frantuzoaica Isabel Korolitski. „Intre parinti si copii, explicatiile nu servesc la nimic, daca incercam sa-i dovedim celuilalt ca greseste, riscam sa se relanseze cearta. Impacarea trebuie mai degraba sa fie privita ca ocazia de a pune o buna distanta; de exemplu, pentru copiii deveniti adulti, sa afirme o pozitie mai autonoma, sa arate calm cine au devenit.”
Asta a trait si Gina J., la 34 de ani: „Am parasit casa parinteasca la 17 ani, dupa certuri monstru cu mama, o femeie foarte posesiva. Nu ne-am mai vazut timp de cinci ani. Nu am suportat ideea sa o vad decat dupa ce m-am casatorit. Stiam ca prezenta sotului meu o va face sa se comporte in limite suportabile pentru mine. Nu am vrut sa-i scriu, pentru ca mi s-ar fi parut un gest prea formal. I-am lasat pur si simplu un mesaj pe robot, intreband-o ce mai e nou, ca si cum ne despartiseram cu o saptamana inainte. Cateva ore mai tarziu, ea ma suna adoptand un ton degajat. Aceasta distanta noua ne pune la adapost una de cealalta”.
La lucru, in schimb, este adesea mai sanatos sa revii asupra diferendului astfel incat sa nu afecteze viitoarele colaborari. „Certurile sunt mai usor de rezolvat pentru ca, in schimbul profesional, afectul nu este scos la inaintare”, explica Isabel Korolitski. „Iar asta le permite celor doua parti sa se lase mai putin cuprinse de emotii.”
Un act pozitiv
Dar nu toate incercarile de impacare se soldeaza, din pacate, cu o reusita. Nu trebuie niciodata sa uitam, cand inaintam intinzand pipa pacii, ca acest gest s-ar putea sa nu fie luat in seama. De ce, atunci cand dorinta noastra de a-l regasi pe celalalt pare foarte puternica, acesta o rateaza? Pentru ca celalalt nu impartaseste neaparat aceeasi stare de spirit. A incerca o impacare inseamna sa-ti dai seama si ca celalalt e diferit de tine. Si ca, in timp ce noi ne gandeam la o strategie de intoarcere asupra sinelui, el traia ruptura ca fiind irevocabila. Impacarea poate sa esueze daca tinem musai sa reluam relatia din punctul in care am lasat-o.
Poate mai indicat este sa acceptam ca cearta duce la ceva nou, o relatie diferita, uneori mai putin pasionala, dar mai aproape de realitate. Chiar cand impacarea da gres, nu trebuie sa regretam ca am incercat. Ca am dorit reconcilierea si refacerea relatiei. Ruptura este semnul ca eram intr-un angajament pasional, altfel nici nu ar fi existat ruptura, ci o simpla indepartare. Paradoxal, a rupe relatia nu inseamna ca s-a rupt o legatura afectiva. Inseamna uneori ca s-a mentinut puternic, dar in versiunea urii.
Impacarea poate fi un mod de a o lasa mai moale, de a abandona mania pentru a trece de la legatura care are ceva puternic, univoc, la o relatie mai umana, constand in schimburi de cuvinte, de afectiune si de emotii mai putin exacerbate. De fapt, a relua relatia, oricare ar rezultatul ei, inseamna uneori sa oferi o mai mare libertate psihica decat cea incercata, cand ramanem legati de resentiment si de furie. A relua relatia cu celalalt pentru a te apropia mai bine de tine insuti este, poate, beneficiul ultim si pretios al acestei cautari.
Iertarea nu are sens unic
Putem descoperi iertarea intr-o clipa, dar cel mai adesea, ea cere saptamani, luni, chiar ani. Este ceva pentru care putem sa ne deschidem, la care putem sa ne gandim, putem sa o invitam si sa o dorim. Este rar cu sens unic. Poate vom avea nevoie sa invatam sa ne iertam pe noi insine inainte de a putea sa acceptam ca ceilalti sa ne ierte raul pe care l-am facut, sau inainte de a putea sa oferim iertarea noastra, in liniste sau fata in fata, pentru raul pe care ni l-au facut.
Vechiul text chinezesc al lui Yi-King ne invata: „Nu puteti sa va invingeti dusmanul atat timp cat nu ati vindecat in voi ceea ce gasiti abject in el”. Ceea ce gasesti la un moment dat abject in celalalt nu se reflecta net in actele sale individuale. Este pur si simplu recunoasterea dureroasa, brutala, ca nu suntem la fel. Cu toate astea, in mod misterios sau involuntar, suntem impreuna in aceasta lume si suntem confruntati constant cu alegeri: e posibil sa participam la brutalitatea lumii sau, din contra, sa facem tot ce este in puterea noastra sa o remediem.
Adaptare de Iuliana Alexa
Foto: GULIVER.
