El și ea la psiholog. Cu ce probleme se mai confruntă oamenii care vin la terapie de cuplu

Cuplul este o entitate cu două capete, care rareori gândesc la fel. Și, de destule ori, acea entitate ajunge la terapie, ceea ce e foarte bine. Am rugat trei dintre psihoterapeuții care fac terapie de cuplu să destăinuie micile mari secrete ale celor care ajung la ei pe canapea. Desigur, păstrând confidențialitatea.

 

Psychologies: Care e cea mai șocantă chestie întâlnită până azi în practica de terapie de cuplu?

Nadia Gorduza: Un cuplu a venit la terapie în pragul despărțirii, pentru că relația lor sexuală nu mai mergea de ani de zile. Deși la început atracția sexuală dintre ei fusese foarte mare și erau satisfăcuți de cum decurgea, pe parcurs au început să se îndepărteze unul de celălalt.

Ce s-a întâmplat? Păi domnul, care apelase la terapia de cuplu, suferea de porn addiction și dependența devenise atât de mare, că trecuse de la cibersex la întâlniri plătite.

Citește și:

De ce femeile sunt cele care inițiază divorțul

Căsătoria nu trebuie să vă altereze relația de cuplu

Își iubea soția foarte mult, dar nu putea să își controleze aceste plăceri și ducea deja o viață dublă, în care pierduse în totalitate controlul.

Motiv pentru care și alesese să se despartă, dându-și seama că își rănește partenera și pentru că, de fapt, nu își dorea ca cineva să îi afle acest dirty secret.

Finalul poveștii, în acest caz, a fost unul fericit până la urmă, ceea ce se întâmplă în mai puțin de 15% în cazuri similare.

Dar asta, doar pentru simplul fapt că partenera sa a ales să poziționeze această situație ca pe o „boală“, ca orice alte dependențe și să fie alături de el pe parcursul terapiei, inițial pentru porn addiction și după aceea pentru a-și reconstrui relația de cuplu. A fost un proces foarte lung și foarte greoi.

 

Miruna Stănculescu: Nu i-aș spune șocantă, aș admite doar că m-a lăsat, inițial, cu gura căscată. „Ce te-a făcut să ajungi la mine?“, zic eu, în postura de terapeut. „Aș vrea să mă ajuți să fac sex oral cu soțul meu“, aud de la clientă.

„Așa“, zic eu, „și cum te gândești tu că aș putea face eu asta?…“ Acesta a fost începutul unei prime ședințe de terapie. Ulterior, am aflat că soțul în chestiune amenința imperativ cu divorțul dacă nu i se îndeplinea cerința.

Spun că „inițial am rămas cu gura căscată“ pentru că, de-a lungul anilor de practică terapeutică, am aflat că deseori unul dintre parteneri condiționează relația de o anume practică sexuală.

Și nu numai atât, ci și că celălalt internalizează cerința ca pe o obligație și dificultatea de a o acomoda ca fiind o lipsă de valoare personală.

Afirmații de genul „o femeie adevărată trebuie să presteze sex oral de calitate“ sau „un bărbat adevărat face sex în fiecare zi“ figurează prin definițiile de sex-rol ale multor oameni.

Explicația nu e greu de găsit, de vreme ce, în mare parte, educația sexuală a cetățeanului (indiferent de sex) nu se bazează pe cărți de specialitate, ci pe rezultatele căutărilor pe Google (fie ele pornografice sau nu).

 

Bogdan Ion: Deși pare greu de crezut, două dintre cele mai șocante cereri primite de la cuplurile care au venit la mine să solicite ajutor, țin de faptul ca utilizez și hipnoza ca instrument terapeutic.

Aici îmi amintesc două situații, ambele purtând cu ele o notă de umor. În prima, îmi amintesc că într-un cuplu în care problemele se învârteau în jurul geloziei bărbatului, acesta mi-a cerut să îi hipnotizez partenera, ca să afle de la aceasta, în stare de hipnoză, dacă a avut vreo aventură sau nu.

Când am refuzat din motive lesne de înțeles (de la bun simț la respectarea utilizării etice a intervențiilor) acesta a insistat, spunându-mi că a convins-o să fie de acord cu o astfel de procedură și, într-adevăr, acesta mi-a confirmat că în disperare de cauză acceptase.

Pentru că a insistat și am rămas ferm în refuz, colaborarea a luat sfârșit în acel moment, însă aveam să aflu că au găsit un coleg dispus să îi facă pe plac.

Altă situație a fost aceea în care într-un cuplu având ca problemă absența completă a intimității sexuale, pentru că unul dintre parteneri își pierduse complet interesul erotic în celălalt.

Cel care realmente suferea, pentru că avea sentimente puternice pentru partener, fără însă să mai fie capabil să simtă nicio atracție pentru parteneră, mi-a cerut să utilizez hipnoza pentru a-l face din nou să o dorească.

Ambii ignorau problemele mai grave dintre ei și se concentrau pe zona erotică, unde acele probleme ajunseseră să erodeze aproape resursele lor.

 

Care e principala neștiință a oamenilor, greșeală constantă, să zicem, în materie de trai în cuplu (nu știu să comunice, să se certe constructiv, să vorbească despre sex, etc.)?

Nadia Gorduza: Partenerii uită să mai fie prieteni și nu se cunosc unul pe celălalt. De cele mai multe ori, au senzația că, dacă au semnat un certificat de căsătorie și stau sub același acoperiș, se și cunosc suficient de bine.

Or, acest lucru nu se întâmplă în acest mod, ci necesită investiție zilnică în omul de lângă tine. Altfel, ajung după ani de zile de relație deficitară și nefuncțională ca doi străini, doi colegi de apartament care sunt legați, de cele mai multe ori, de rate la bancă și de creșterea copiilor, nemaifiind angajați în relație și nemaiavând încredere unul în celălalt.

Prietenia este temelia unei relații. Se construiește zi de zi, învățând să-l cunoaștem pe omul de lângă noi, care este într-o continuă schimbare. Fără prietenie într-o căsnicie e ca și cum ți-ai construi o casă care nu are fundație.

Mai devreme sau mai târziu, se va dărâma. Așa ajung să fie critici, ironici, sarcastici și disprețuitori unul cu celălalt, pentru că nu îl mai privesc pe partener ca pe „un prieten drag“, în primul rând, ci ca pe un dușman în momentele de conflict sau ca pe un necunoscut, trăind într-o tristă singurătate și izolare sub un aparent acoperiș pentru doi.

 

Miruna Stănculescu: Una dintre cele mai frecvente greșeli își are originea înainte de a ajunge în cuplu și se bazează pe mitul sufletului-pereche și pe idealizarea traiului în cuplu.

Plecăm de multe ori la drum cu ideea că vom găsi omul potrivit perfect pe nevoile noastre. Nu trebuie decât să îl găsim și – bingo! – restul lucrurilor o să meargă de la sine.

Totul începe cu un soi de scenariu pe care îl internalizăm începând cu relația dintre părinții noștri și adunând apoi laolaltă propriile experiențe relaționale.

Din ambele rezultă o listă de cerințe, rareori conștientizate pe deplin, cu privire la omul-pereche. Pentru că nu stăm voinicește și cognitiv la masă să scriem cerințele cu pricina, prin listă există, de cele mai multe ori, cerințe contradictorii.

Așa cum îmi place mie să spun, pornim în căutarea unei zebre în carouri și suntem frustrați că toate cele întâlnite se încăpățânează să aibă doar dungi.

Un exemplu de zebră în carouri? „Vreau un partener ambițios și preocupat de propria carieră și care să fie atent la nevoile mele“.

Dacă ai baftă, zebrele reale o să aibă doar dungi, adică, mai degrabă una (ambițios și preocupat de carieră) sau alta (atent la nevoile mele).

Și nu pentru că e o conspirație universală contra zebrelor, ci pentru că cerințele se bat cap în cap. În fine, așa pornim de multe ori la drum, cu sentimentul că zebra normală e a second best choice.

Asta, dacă nu o idealizăm noi și îi adăugăm carouri din imaginație (vezi, romantica îndrăgosteală). Și pentru că, vorba filozofului, dragostea e ce rămâne după ce ai terminat să te îndrăgostești, vine și ziua în care înțelegi (vorba fiicei mele) că „șmecheria e să ajungi să iubești omul, în ciuda faptului că ai apucat să-l cunoști“.

Ajunși în punctul în care se termină îndrăgosteala și începe managementul de cuplu, suntem prinși cu lecțiile neînvățate. De vreme ce e suflet-pereche, „trebuie“ să se prindă singur(ă) ce vreau și care sunt nevoile mele.

Doar n-o să i le comunic eu. Și, da, e „normal“ să mă dorească ca în prima zi și, de vreme ce ne potrivim, doar n-o să vorbim (Doamne, păzească!) despre preferințele sau dorințele noastre sexuale și (ce naiba e prostia asta) doar n-o să muncim să păstrăm interesul sexual al partenerului de viață (sau al partenerei, pentru că, ce să vezi, și femeile se plictisesc).

Sexul se face, nu se vorbește. Și de unde naiba să știm că o ceartă ventilează emoții, nu rezolvă probleme, partea din urmă întâmplându-se după ce ai terminat să te cerți și te așezi la masă cu omul, să discuți și să negociezi soluții acceptabile pentru ambele părți.

 

Bogdan Ion: Cea mai mare greșeală pe care o fac cuplurile pe care le întâlnesc în viața de zi cu zi sau în cabinet este aceea ca să se aștepte că lucrurile în cuplu vor merge de la sine sau se vor rezolva de la sine, prin simpla trecere a timpului, atunci când apar dificultăți sau conflicte.

Asta are drept consecință faptul că iau în serios (de multe ori târziu și uneori prea târziu) faptul că trebuie să facă un efort activ, fiecare dintre ei, și întârzie să ia în considerație că dacă nu găsesc repede efortul potrivit, este just să ia în calcul să consulte un specialist.

 

Ce variante neconvenționale de trai în cuplu ați întâlnit? Poliamoroși, el și ea împreună și el gay, etc., etc. ?

Nadia Gorduza: Am întâlnit destul de des în ultima vreme varianta de cuplu în care un partener era bisexual. În general, bărbatul nedeclarat de la începutul relației, ci pe parcurs.

De cele mai multe ori, nici el nu a știut înainte de a intra în relația heterosexuală, ci a descoperit că  este atras de un partener de același sex pe parcursul ei.

A început să experimenteze (inițial, virtual) fiindu-i teamă să se arunce în relații offline, după care au început să aibă timid o relație în paralel.

În mare parte din cazuri, aceștia ascund acest fapt, mai ales în perioada de negare în care sunt și ei confuzi și nu înțeleg ce se întâmplă cu ei.

Plus că, mulți dintre ei își iubesc partenera, nu vor să își piardă relația sau familia și nu văd acest lucru ca pe o competiție sau ca pe o amenințare directă la relația actuală. Ajung să mărturisească, încearcă să renunțe la relațiile homosexuale, dar rata de reușită este foarte mică.

 

Miruna Stănculescu: Depinde cum definim „neconvențional“… Lucrurile sunt relative. Un cuplu care nu vrea copii, poate fi privit ca neconvențional. Sau ca unul care nu vrea să se căsătorească.

Ori care nu vrea să locuiască împreună și, mai mult, în care ambii parteneri sunt mai mult decât de acord să se vadă doar în weekend sau în concediu.

Sunt cupluri (mult mai numeroase decât ai putea crede) în care partenerii nu fac sex. Unii nu fac sex în cuplu, ci în afara lui, alții nu-l fac deloc (și nu pentru că au 80 de ani).

Cuplul convențional nu e singura variantă funcțională de cuplu. Știu cupluri care gestionează un ménaje à trois (și nu vă repeziți la varianta clasică a fericitului bărbat cu două partenere) și care sunt funcționale. Motivul?

O relație de cuplu nu e doar despre sex. Ci și despre valori comune sau obiective comune. Despre respect sau despre dragoste. Și, da, acestea nu sunt musai legate de sex.

Pot funcționa, bine mersi, și separat. În ciuda susținătorilor familiei tradiționale. Care, de multe ori, presupune cam aceleași chestii ca și variantele neconvenționale, doar că în modul de operare under cover.

 

Bogdan Ion: Nimic nu mai este neconvențional în ziua de astăzi, în care toate formele de media ne bombardează mai mult cu excepționalul decât cu obișnuitul.

Într-adevăr, ar fi de crezut că întâlnești mai rar în cabinet cupluri ale minorităților sexuale spre exemplu. Chiar dacă statistic este așa, în experiența mea (fără a putea generaliza) acestea par să caute mai devreme ajutor decât în cuplurile heterosexuale.

Eu am întâlnit destule situații mai neobișnuite, însă în mod particular acum îmi amintesc un cuplu între un partener heterosexual și unul bisexual, în care diferențele de orientare sexuală aduceau dificultăți în climatul de siguranță, acceptare și legat de investiția de încredere în viitorul comun.

Miruna Stănculescu este psihoterapeut, psihologie cognitiv-comportamentală și hipnoterapie, www.mirunastanculescu.ro, terapie@mirunastanculescu.ro

Bogdan Ion este președinte fondator al Asociației Române de Terapii Scurte Orientate pe Resurse și Soluții, precum și lector universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea București.

Nadia Gorduza este fondator Id Therapy Bespoke Treatment Center. Medic, psihoterapeut și business coach, singurul psihoterapeut din România specializat atât în Terapia de Cuplu prin metoda Gottman, cât și în Terapie prin Realitate Virtuală pentru Fobii și Adicții. Este reprezentant al Institutului Gottman din SUA și Virtually Better Inc. USA, cu certificări la nivel național și internațional; a urmat un Executive MBA în Statele Unite.  http://www.idtherapy.ro,nadia.gorduza@idtherapy.ro, +40751 202 272

Foto: Shutterstock

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
De ce e important să-i spui ce fantezii sexuale ai
De ce e important să-i spui ce fantezii sexuale ai

Rușine, teamă sau eternul „oare ce va crede despre mine“? Deseori, ne cramponăm de limitări sociale și culturale care nu au nicio legătură cu relația noastră de cuplu. Fanteziile sexuale sunt sănătoase și chiar recomandate pentru sănătatea psihică și emoțională. De consumat în cuplu.

Citeste
Ești într-o relație toxică? Poate a venit timpul să o părăsești...
Ești într-o relație toxică? Poate a venit timpul să o părăsești…

În primul rând pentru a putea ști cum să ieși dintr-o relaţie toxică, e esențial să afli dacă te afli într-una. Apoi, treptat, vei simți când a venit momentul să o părăsești și vei putea face câteva lucruri simple care să te ajute.

Citeste
Despărțirea poate fi o șansă să-ți fie mai bine
Despărțirea poate fi o șansă să-ți fie mai bine

Când trecem printr-o despărțire, numai cât de bine o să ne fie nu ne imaginăm. Știm deja cum se derulează chinul, și nu e deloc plăcut. Dar, poetic sau nu, o despărțire înseamnă un nou început. Pe care îl putem folosi în avantajul nostru, într-o relație mult mai importantă: cea cu propria persoană.

Citeste
El și ea la psiholog. Cu ce probleme se mai confruntă oamenii care vin la terapie de cuplu
El și ea la psiholog. Cu ce probleme se mai confruntă oamenii care vin la terapie de cuplu

Cuplul este o entitate cu două capete, care rareori gândesc la fel. Și, de destule ori, acea entitate ajunge la terapie, ceea ce e foarte bine. Am rugat trei dintre psihoterapeuții care fac terapie de cuplu să destăinuie micile mari secrete ale celor care ajung la ei pe canapea. Desigur, păstrând confidențialitatea.

Citeste
Declinul căsniciei: Cum ne reapropiem de partenerul de cuplu
Declinul căsniciei: Cum ne reapropiem de partenerul de cuplu

Dacă observăm declinul căsniciei este firesc să ne dorim să îndreptăm lucrurile. Psihologul Daniela Stanciu ne spune cum ne putem reapropia de partenerul de cuplu.

Citeste
Cuplu: Chiar dacă el e băiat bun, nu înseamnă că e bun pentru tine
Cuplu: Chiar dacă el e băiat bun, nu înseamnă că e bun pentru tine

Uneori constatăm că intrăm în același tipar de relație, deși la început totul părea diferit. Chiar dacă el pare băiat bun, nu înseamnă că vă potriviți. Sau cuvântul cheie este „pare”.

Citeste