Now Reading
Emotiile negative la copii: nu va mai stresati copiii!

Emotiile negative la copii: nu va mai stresati copiii!

Cum ne stresam copiii, adesea fara sa vrem? Ce gresim? Ce anume am putea face mai bine? Raspunsuri de la psihoterapeuti cu experienta.

 

Adriana Costisanu Savu, psihoterapeut la clinica Psysense: „Copiii «raspund» psihosomatic”

„Sensibili fiind, copiii participa afectiv la schimbarile si situatiile din jurul lor, indiferent de natura acestora, pozitive sau negative.

Motivele pentru care copiii ajung sa fie stresati, sunt diverse: parinti indiferenti, tensiune in familie, certuri, schimbarile din casa, schimbarea domiciliului, moartea bunicilor, separarea parintilor (fie si temporara), pierderea animalului de companie sau a jucariei favorite, asteptarile nerealiste ale parintilor – si lista poate continua.

Confruntandu-se cu o situatie generatoare de stres, in prima faza, copilul isi schimba comportamentul: incepe sa planga fara motiv, se agita nejustificat sau devine apatic, isi roade unghiile, intervin schimbari bruste in comportamentul alimentar, devine agresiv cu ceilalti copii, nu mai are chef de joaca, nu se poate concentra, uita informatii etc.

De obicei, parintii nu reactioneaza la aceste manifestari, considerandu-le trecatoare. Ulterior insa, copiii «raspund» psihosomatic, acuzand dureri de cap sau disconfort in zona abdominala, apoi devin foarte sensibili la imbolnaviri. Abia atunci parintii devin receptivi.

Uneori, discutand cu copilul, oferind explicatii, parintii reusesc sa rezolve «problema» sau, in cazurile fericite, inlatura cauza.

Alteori, apeleaza la un psiholog specialist, care, printr-o strategie potrivita – fie folosind terapia de grup (in care sunt utilizate tehnici de mediere artistica, cum ar fi desenul sau muzica), fie apeland la terapia prin joc –, poate contura un diagnostic, poate face o evaluare si poate propune o schema de ajutor.“

 

Gina Costisanu Bianu, psihoterapeut adlerian (Psysense):”Copiii nu stiu sa gestioneze stresul la care sunt supusi”

„De-a lungul timpului, cu totii am primit informatii despre cum sa gestionam stresul, mai ales de la parinti, aceste informatii fiind asimilate inconstient. De aceea, nu constientizam ce atitudini si ce reactii manifestam automat, ca raspuns la situatii generatoare de stres.

Unii oameni sunt, din firea lor, inclinati sa se streseze prea mult si din orice, altii par sa gestioneze situatiile stresante cu succes, manifestand, in mod natural, mai mult pragmatism si capacitatea de a se relaxa.

Copiii nu stiu sa gestioneze stresul la care sunt supusi fie de parinti, fie de alte persoane din jur, si se manifesta devenind incordati, iritati, plangaciosi, exagerati in reactii, sensibili, agresivi, extenuati, cu dureri de cap constante sau alte simptome psihosomatice.

In general, copiii sunt stresati de asteptarile parintilor, care, nefiind corect corelate, fie sunt prea mari si depasesc puterile copiilor, acestia simtindu-se descurajati, fie sunt prea mici, copiii oferind mult mai putin decat potentialul lor. In mod frecvent, parintii au asteptari mari de la copiii lor, referitoare la capacitatea de invatare.

Aceste asteptari trebuie sa fie pozitive si realiste, insa de cele mai multe ori sunt exagerate. E gresit sa stabilim standarde de performanta pe criteriul comparatiei cu alti copii, la nivel de invatare si dezvoltare.

Copilul trebuie ajutat sa-si dezvolte aptitudinile si atitudinea de a reusi, mentinand asteptarile in limitele posibilitatii sale. Copiii nu sunt invatati cum sa-si dezvolte competentele emotionale.

Din acest motiv, ajung adulti care pot face fata experientelor majore din viata lor, insa nu stiu cum sa faca fata emotiilor. Cand sunt vulnerabili sau fortati sa iasa din «carapacea lor», singurul lucru pe care stiu sa-l faca este sa-si reprime sentimentele.“

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top