Nu lăsa o copilărie nefericită să îți modeleze viața

Traumele provocate de o copilărie nefericită au ecoruri de-a lungul întregii vieți. Dar pot fi depășite. Pot fi vindecate. Iată ce putem face.

Citește și:

Traumele din copilarie si cum le discutam la maturitate cu parintii

3 pași pentru a depăși suferința provocată de relația toxică cu părinții

Nici o perioadă din viața noastră nu este mai intensă și în același timp mai vulnerabilă decât cea a copilăriei noaste. Experiențele acumulate în această perioadă nu numai că vor marca drumul vieții noastre ci și imaginea de sine pe care o vom dezvolta în noi înșine.

Legătura pe care am format-o cu cei dragi, în special cu părinții care ne creionează drumul, care ne îngrijesc și ne protejează, va deveni pilonul dezvoltării noastre, cea care ne va da sentimentul că am crescut în siguranță și autonom. Sau nu.

Dacă ceva nu va fi în regulă, dacă există traume în urma agresivității, violenței, abandonului, lipsei de iubire, acea rană va rămâne acolo pentru totdeauna. Este un fapt, o realitate.

Apare ceea ce se poate chema ”stresul prematur” – vorbim despre evenimente cauzate de traume fizice sau emoționale care alterează până în profunzimile noastre dezvoltarea și procesul de maturizare.

Rana rămâne prezentă, lasă urme în interiorul nostru și astfel, când vine vorba despre vârsta adultă, va exista un mare risc de a dezvolta diverse tulburări, comportamente defectuoase sau somatizări și aici putem menționa probleme de relaționare, de încredere în sine, spaime dintre cele mai diverse, teama de respingere, de a iubi sau de a se lăsa iubit, etc.

 

Carențele afective

Uneori nici nu este nevoie ca în copilărie să fi existat abuzuri evidente sau rele tratamente.

Foarte adesea atingerea unei maturități încărcate cu neajunsuri și deficiențe poate fi pur și simplu o consecință a unei copilării petrecute fără o conexiune familială afectivă, alături de părinți absenți sau nepreocupați de nevoile copilului.

O copilărie sănătoasă, fericită și completă va permite copilului să crească având conștiința faptului că este iubit, că fiecare pas, decizie sau greșeală vor fi întotdeauna însoțite de sprijinul unic și necondiționat al familiei sale. Dezvoltarea stimei de sine va merge mână în mână cu dragostea celor dragi.

Dacă însă pe drumul dezvoltării va întâlni doar gol afectiv, dispreț sau reproșuri, copilul nu doar va crește cu o insecuritate puternică ci va nutri neîncredere în sine și o neînțelegere corectă a vieții. Și cum ar putea fi altfel?

Oamenii care ar fi trebuit să îi ofere sprijin necondiționat și dragoste l-au tratat cu răceală și duritate, ceea ce va face dificil pentru el să lege relații sănătoase cu ceilalți. Va deveni nesigur și plin de teamă pe termen lung.

 

Rănile unei copilării nefericite

Toate acele experiențe traumatice sau negative ale trecutului care au fost îngropate în experiența noastră vor crea ceea ce se numește acea ”vulnerabilitate biologică” care va modela și schimba multe dintre structurile noastre cele mai profunde.

Fiecare dintre noi însă se confruntă cu trecutul traumatic într-un mod diferit. Pentru unii oameni aceste evenimente se transformă într-o forță care să-i împingă să lupte zi de zi pentru a depăși trauma.

Experiențele pot fi percepute ca învățături asimilate, acceptate și confruntate cu conștiința faptului că viața le-a oferit provocări și oportunități pentru a deveni mai puternici.

Pentru alte persoane însă, această predispoziție biologică și emoțională va continua să aibă o pondere foarte puternică.

Nu va fi doar o amintire puternică ci va afecta în profunzime modul în care persoana se raportează la lume și viață. Deși copiii nu au capacitatea cognitivă de a genera amintirea traumei, își pot pierde încrederea nu doar în cei din jur dar și în ei înșiși.

Le va fi greu să mențină relații de prietenie sau legături afective. Vor manifesta afecțiune, însă capacitatea de a primi afecțiune va fi mult redusă, pentru că le va fi mereu teamă că vor fi trădați și răniți.

Acestea sunt profiluri emoționale care pot ascunde unele forme de anxietate cronică, hipersensibilitate și vulnerabilitate emoțională împotriva cărora vor trebui să lupte în fiecare zi. Fericirea, în aceste cazuri are un preț foarte ridicat, dacă nu ajunge să pară o utopie.

 

Meriți mai mult

Cu efort, dorință de a depăși, sprijin social și ajutor adecvat, rănile copilăriei pot fi depășite. Ele pot fi vindecate, iar trecutul dureros se poate transforma în acea forță care să ajute la dobândirea unei conștiințe de sine mult mai puternice. Primul pas este să ne dorim acest lucru. Și este un pas dificil.

Iubirea de sine joacă un rol important. Cine nu se poate iubi, onora, respecta pe sine însuși, nu poate iubi și onora cu adevărat pe nimeni.

Aici intrăm în zona dinamicii cauzale: de ce nu putem, ce a generat această neputință la origine? În final, totul depinde de capacitatea fiecăruia de a decoda realitatea din jur, efectele dezastruoase ale alegerilor toxice, făcute sub imperiul unei conștiințe slabe, de victimă, născută din teamă și necunoaștere.

Nu uitați că oricât de toxic este un scenariu, tindem să-l repetăm pentru că este ceea ce cunoaștem, ce am învățat.

Oricât de complicat ar părea, putem să ne ridicăm spre noi înșine, să ne anticipăm potențialul și armonia, să ne căutăm drumul și să devenim ceea ce am putea fi și nu suntem încă…

În acest proces meritul psihologului este să genereze acel drum menit să scoată la iveală toate aceste blocaje, desigur pe un fond de suport și echilibru creat de-a lungul ședințelor.

Sprijinul oferit, susține toate acele căutări, revelații și izbăviri de trecut, prezent și viitor, pentru că o traumă netratată, neasumată, neînvinsă, se expandează de-a lungul vieții, ca într-un cerc al penitenței personale și nu numai…

Un lucru este cert: o copilărie nefericită nu trebuie să condiționeze viitorul adultului, nu trebuie să o acceptăm ca pe un soi de destin iremediabil care ne condiționează implacabil viața!

 

De Mirela Antonache Gheorghiță, psiholog și psihoterapeut psihanalitic

Tel.: 0744.566.808

cabinet@psihologmirelagheorghita.ro

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cât e de stresant să fii părinte
Cât e de stresant să fii părinte

Se spune că este cea mai grea meserie din lume, și, în mod evident, aduce cu sine extrem de multă responsabilitate, dar și emoții senzaționale. Cu toate astea, cât e de stresant să fii părinte?

Citeste
Cum gestionăm relațiile toxice ale copilului nostru adolescent
Cum gestionăm relațiile toxice ale copilului nostru adolescent

Odată devenit adolescent, copilul, treptat, se îndepărtează de noi, iar relația cu el suferă transformări. Prin prisma trăirilor noastre, putem eticheta eronat anumite relații ale lui ca fiind toxice. Iată unde există semnale de alarmă și unde… greșim.

Citeste
Motivele pentru care intrăm și stăm în relații de cuplu toxice
Motivele pentru care intrăm și stăm în relații de cuplu toxice

Este recomandat să ieșim din relații toxice cât mai curând. Dar oare de ce intrăm în ele? Și de ce ne ia, uneori, prea mult timp să le părăsim…? Răspunsuri în continuare.

Citeste
Nu lăsa o copilărie nefericită să îți modeleze viața
Nu lăsa o copilărie nefericită să îți modeleze viața

Traumele provocate de o copilărie nefericită au ecoruri de-a lungul întregii vieți. Dar pot fi depășite. Pot fi vindecate. Iată ce putem face.

Citeste
Relații toxice de cuplu provocate de propriul nostru trecut
Relații toxice de cuplu provocate de propriul nostru trecut

Deseori ajungem să intrăm în relații toxice de cuplu datorită experienței proprii de viață. Recreem relațiile cu părinții, căutăm parteneri care se încadrează în tipar sau forțăm relația să ia un anumit curs. Rezultatul este mereu unul nefericit.

Citeste
Ritualurile copiilor din perspectivă psihanalitică
Ritualurile copiilor din perspectivă psihanalitică

Ritualurile copiilor sunt activități repetitive care au o anumită semnificație pentru ei și îi ajută în păstrarea echilibrului psihic. Fie că discutăm despre gesturi repetitive, gânduri sau comportamente repetitive, ne putem referi la acestea cu sensul de ritualuri.

Citeste