Parenting: cum sa ai asteptari sanatoase de la propriul copil

De multe ori, dorinta de a ne vedea copilul realizat ascunde propriile visuri neindeplinite. Iata cateva sfaturi despre cum sa ai asteptari sanatoase de la cel mic si cum sa tii cont de dorintele si capacitatile lui reale.

 

Accepta-ti copilul pentru ceea ce este

„Cel mai bun lucru pe care ai putea sa ti-l doresti de la celalalt este sa ramana celalalt”, spunea James Hollis, intr-o conferinta. Este valabil si pentru parinti, in relatie cu copiii lor.

Ar fi ideal ca parintii sa se perceapa a fi mai degraba vehicule pentru aducerea pe lume a copiilor, lor decat stapani ai lor, sau sa ii considere pe acestia prelungiri ale lor.

Din dificila percepere a copiilor ca fiinte separate, cu trasee de viata separate (nu neaparat diferite, ci separate), cu structuri de personalitate uneori aproape opuse parintilor lor, cu posibilitati interioare uneori imposibil de conceput pentru parintii lor, se nasc abordari eronate.

Pentru a nu persista in aceste greseli, ar fi necesar sa fie clarificate sursele acestor neintelegeri.

 

A fi diferit, nu este un lucru gresit

Daca am spune ca un copil se poate naste cu un ph al sangelui diferit de al mamei, ar fi perfect de inteles… Dar faptul ca are o alta personalitate, poate ca nu ar fi asa de usor de inteles.

Nu e necesar sa semene cu nimeni din familie, pentru ca parte din structura de personalitate este innascuta si parte dobandita. Unii parinti incearca sa schimbe si sa impuna, chiar (in situatiile nefericite) modul de manifestare al copilului, ceea ce este profund gresit.

Pornind de la acest lucru, unii parinti incearca sa sugereze, sau chiar sa impuna copiilor, trasee profesionale pe care (poate) nu le-au urmat ei sau, dimpotriva, in care s-a facut traditie in familie, uitand sau nestiind ca fiecare dintre noi are structuri de personalitate diferite, care determina vocatii diferite.

 

Imprimanta educationala

Multi parinti ar putea crede ca aceasta este o falsa problema, pentru ca ei sunt cei care, din mica pruncie, ii pot imprima copilului, prin educatie, dragostea pentru un anumit domeniu. O fac, insa, fara sa ia in considerare faptul ca aspectul din personalitate ce tine de temperamentul oamenilor este innascut.

Caracterul este format prin educatie, atitudinile sunt cele care, de asemenea, se pot invata si schimba.

Putem, in felul acesta, asista la copii chinuiti de parintii lor sa fie mai vocali sau sa se impuna mai mult decat o fac, parintii dorindu-i cu manifestari specifice unei atitudini extravertite, desi copiii au retragerea specifica introvertitilor.

A fi introvertit nu este o boala. Multi parinti par a fi deranjati sau chiar rusinati de faptul ca fiul sau fiica lor nu se impune, nu e mai prezent(a) in grup, este luat(a) in deradere de alti copii si nu lupta.

Insa, lupta introvertitilor este in interiorul lor. Ei se lupta cu idei si concepte care vor da roade mai tarziu.

 

Alterarea imaginii de sine a copilului

Ce (poate) nu stiu parintii este ca fortand felul in care ei vad, planifica, gandesc viitorul pentru copilul lor, il obosesc pe copil fara margini. Il seaca de energie vitala.

Copilul, in mod natural, va incerca sa isi multumeasca parintele, dar, de fapt, devine un copil abuzat de ambitia parintelui de a creste in ochii sai sau ai altora.

Mai tarziu, acestui copil ii va lipsi sentimentul identitatii de sine, fiindu-i alterata imaginea de sine. Va fi teribil de carentat din punct de vedere al stimei de sine si nu isi va cunoaste propria valoare.

In permanenta se va simti inadecvat, fara un spatiu al lui, fiind prins intre conflictul dintre alegerile sale firesti, care corespund tipului sau firesc de a se manifesta, si dorintele parintelui.

Iar acesta din urma este investit de catre copil, in mod inconstient, cu atributul infailibilitatii (parintele nu poate gresi, caci el este mai mare, asadar stie mai bine).

Se dezvolta in acest fel imaginea de a fi “rau” si, de aici incolo, panta este descendenta in multe aspecte ale vietii copilului: stima de sine, performanta academica, energie, bucurie de a trai.

 

Cum sa ai asteptari sanatoase de la propriul copil

Ce le-as transmite parintilor care sunt in pericol sa comita aceste erori sau deja le comit:

  • Fii interesat de cine este copilul tau!
  • Stai cu copilul tau si doar fii prezent cu totul. Nu incerca sa il schimbi!
  • Fii ferm cand ii explici CUM se fac lucrurile (respectiv, in privinta sistemului valoric). Asculta-l pe copil si vezi si CE vrea sa faca el.
  • Nu inceta sa ai incredere in copilul tau si in natura buna a sa!
  • Dezvoltarea nu inseamna doar succes! Si tu ai gresit, dar asa ai invatat!
  • Elibereaza-l de umbra ta si de destinul tau neimplinit!
  • Nu inceta sa incerci sa iti traiesti viata, pentru ca, precum spunea Jung, “cea mai mare povara a unui copil este viata netraita a parintelui sau”.


De Lavinia Tanculescu, psihoterapeut de orientare analitica, psiholog clinician si presedinte al Asociatiei Salvati Parintii

 

Citeste si:

Cum putem creste copii destepti si fericiti

Parenting: ce greseli de educatie facem cel mai des

Foto: shutterstock.com

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
3 condiții care ne determină să ne manifestăm gelozia
3 condiții care ne determină să ne manifestăm gelozia

Gelozia este foarte des întâlnită și ironic definită drept manifestare a iubirii. În spatele ei însă, stau o serie de condiții personale, fără nicio legătură cu celălalt.

Citeste
Sfaturi pentru părinţi: cum să ţinem pasul cu copiii care se maturizează prea repede
Sfaturi pentru părinţi: cum să ţinem pasul cu copiii care se maturizează prea repede

Copiii care se maturizează prea repede sunt o provocare pentru părinți. Dar asta nu înseamnă că nu există soluții. Iată ce putem face pentru a ține pasul cu nevoile lor.

Citeste
Semne că partenerul de cuplu are o atitudine pasiv-agresivă
Semne că partenerul de cuplu are o atitudine pasiv-agresivă

Uneori avem parte de certuri în cuplu, iar alteori tensiunea este simțită, dar mesajele nu sunt clare. Iată câteva indicii că partenerul tău are o atitudine pasiv-agresivă.

Citeste
De ce atracţia sexuală nu e suficientă pentru o relaţie de cuplu
De ce atracţia sexuală nu e suficientă pentru o relaţie de cuplu

Atracția sexuală cu certitudine joacă un rol important, altfel… am fi prieteni și atât. Dar asta nu înseamnă că este suficientă pentru o relație de cuplu durabilă.

Citeste
Tu cum îți alegi partenerul de cuplu?
Tu cum îți alegi partenerul de cuplu?

Fiecare avem în minte un ideal relațional și cum vrem să fie iubitul ideal. Sau, măcar, cum nu vrem să fie. Iată câteva criterii interesante când îți alegi partenerul de cuplu.

Citeste
De ce cuplurile cu adevărat fericite nu fac paradă pe social media
De ce cuplurile cu adevărat fericite nu fac paradă pe social media

Instagram, Facebook… social media este deja o constantă în viața noastră. Iar toate pozele cu oameni îndrăgostiți, de cele mai multe ori nu reflectă cu adevărat realitatea, iată de ce.

Citeste