In primul numar al revistei PSYCHOLOGIES, din octombrie 2007, Dana Deac accepta sa ne vorbeasca despre experienta suferintei prin care si ea, ca orice om pe lumea asta, a trecut macar o data in viata. Atunci marturisea ca, pentru a-si reveni dupa un moment dificil, a facut apel la muzica. Fiindca “doar muzica rezona mai puternic si trecea de epiderma. Doar Mozart m-a ajutat sa-mi revin, desi pare ciudat”. Astazi, Dana Deac, un jurnalist special, un amestec de feminitate, inteligenta, fragilitate si putere, se confrunta cu o alta experienta a suferintei. In numele meu si al intregii redactii PSYCHOLOGIES Romania, ii transmit toata prietenia noastra. Ii suntem alaturi, chiar daca nu in imediata apropiere, si, cu toata forta unui gand bun, ii dorim sa treaca si peste aceasta incercare. Suntem convinsi ca exista un liman de lumina pentru ea. Si o asteptam sa se intoarca la treaba! Ne e dor de cafeaua ta cu sare, draga Dana!

Aud zilnic, in spatii publice, macar o cearta. O disputa pornita din te-miri-ce si care escaladeaza violent pragurile bunului-simt si normele de convietuire in comun. Deschid televizorul si, in emisiuni politice, comentatorii isi reteaza discursul unul celuilalt. Sau, pe un  canal tv dedicat femeilor, o doamna – cu un discurs altfel machiat in tonurile  feminitatii  si ale dragalaseniei –  smulge hainele pentru proba din mainile colegei. E atata zgomot, furie si agresivitate in preajma noastra, incat devine din ce in ce mai periculos sa iesi in lume fara scut, neinarmat si zambitor. Incerc, totusi, sa nu-mi schimb obisnuintele, chiar daca pare ca frustrarile colective pregatesc cutremure sociale.

Am crescut, multi dintre noi, intr-o cultura a autoritatii paterne, masculine, falice. “Barbatul e capul familiei” sau “stalpul casei” in timp ce femeia ar fi “gatul” sau “talpa. Simboluri care condenseaza un tip de educatie din care egalitatea si parteneriatul dintre sexe sunt excluse. In realitate, lucrurile stau diferit. De la exemplul absolut hazliu al femeii care striga din rarunchi “fiare vechi luuuuuuuaaaaaam” in timp ce barbatul isi scarpina ceafa, pana la situatia in care Ea dicteaza – fara drept de apel -  ce urmeaza sa gandeasca El, observam ca, in spatiul mioritic, Femeia e portavocea Barbatului. Sa se intample asta din lene, din obisnuinta, din plictiseala sau dintr-o … maxima gentilete???? In orice caz, pana la parteneriat mai avem cateva etape de parcurs. Ce simpatic ar fi sa facem drumul asta impreuna, nu-i asa?  

“N-am timp”, “acum sunt in sedinta”, “vorbim altadata” – sunt expresiile lipsei noastre de timp pentru afectiune, prietenie, tandrete, valori fara utilitate practica. Adica, nu aduc castiguri financiare sau vreo nisa de piata, asa ca n-ar merita atentia acordata in general tuturor segmentelor vietii noastre productive, isi spun unii. Si, totusi … pastilele de afectiune sunt cele mai tari cocteiluri de energie pura, creativitate si forta decizionala.  Inlocuiti vitaminele luate dimineata, ca sa rezistati ritmului nebun, cu un scurt sms care daruieste o clipa de atentie.  Sau o incurajare sau niste felicitari pentru ceva bine facut. Surpriza consta in faptul ca atat cel care trimite cat si cel care primeste beneficiaza in egala masura de efectele garantate ale pastilei de afectiune. De exemplu: “sa fii bun diseara, la intalnirea …” sau “sunt convins ca ai sa reusesti” sau “mi-a placut ce ai scris …”, in functie de meserii, domenii de activitate sau prioritatile voastre…

Gata, s-a semnat, va deveni oficial: barbatii au si ei ziua lor. Una in care noi, femeile, le vom oferi masinute de jucarie (daca ne permite bugetul, chiar una adevarata !!!) vinuri alese (comandate din timp) si cecuri-cadou pentru o vizita la Cazino (Victoria sau unul monegasc). In ziua asta nu avem voie sa-i intrebam de ce au venit asa de tarziu si nici sa ne indoim ca-si tortureaza mintile in lungi sedinte de lucru… Nu-i vom tulbura cu pretentiile noastre nemasurate de tandrete, comunicare si reciprocitate. Ne vom lua cuminte masca si replicile personajului Mama-care-iubeste-neconditionat-si-iarta-mereu-si-accepta-totul … si vom astepta sa treaca si ziua asta. Maine, insa … Va fi o noua zi si povestea ei trebuie reinventata!!