Un basm de continuat ….
“Thanks God, is Friday!” zic englezii. Sfarsitul de saptamana rimeaza pentru mine cu timpul in care imi acord atentie si ma rasfat. Ma grabesc sa fac piata (asta imi place la nebunie, fructele, florile si legumele tolanite pe tarabe sunt un spectacol de culoare si arome la care nu rezist), masina de spalat munceste in locul meu, iar curatenia de weekend ma binedispune intotdeauna. Imi ramane vreme sa fantazez. Sa citesc. Sa-mi vad prietenii. Sa ma joc. Chiar acum voi incepe. Eu am sa imaginez un basm pe care il veti continua voi. Sunteti gata?
“ A fost odata ca niciodata o regina. Ea domnea peste Regatul Portelanului, unde toate casele, mobilele, farfuriile, strazile si trasurile erau din Portelan. Cei care voiau sa ramana in acest tinut aveau nevoie de o 3 calitati: sa fie foarte atenti, blanzi si sa picteze frumos. Daca le intruneau primeau pe loc o casa alba, cu ferestre albastre si muscate rosii. Singura obligatie pe care o aveau fata de Regina era sa decoreze o camera din castelul cu mii si mii de incaperi. Intr-o zi, la Poarta Regatului, a sunat la Clopotelul din Portelan, un tanar, cu straie sarmane si semnul durerii pe frunte. A cerut s-o vada pe Regina. Am uitat sa spun ca era o Regina blanda, atenta la nevoile supusilor si oricat parea de bizar pentru ceilalti vecini, Regi Razboinici si Neinduplecati, ea isi conducea imparatia dupa reguli intelepte, invatate din carti vechi, orientale…. Asa ca audienta avu loc imediat dupa micul dejun al Reginei.
_”Marita si inteleapta Doamna… zise pelerinul …..
Si, de aici, povestea va apartine …. De abia astept sa citesc!
Postat in Pulberea de simpatie - Adriana Mocca de Adriana Mocca
July 12th, 2008 at 11:18 am
-”Marita si inteleapta Doamna…zise pelerinul, dimineata am deschis ochii intr-o gradina de portelan, nu stiu cum am ajuns acolo, nu stiu incotro ma indrept, nu stiu ce caut, nici cine sunt, pur si simplu traiesc ziua din zori pana in seara, vazand, simtind, gandind doar la prezent. Iar cand soarele lumineaza iar, totul imi e necunoscut, nou …. Uitarea a pus stapanire pe sufletul meu ….Oamenii pe care i-am intalnit azi, mirati, m-au indrumat spre tine.. Ajuta-ma, umbra asta imi e prieten sau dusman ?
Ecoul ultimelor cuvinte a atins pe toti cei prezenti, inghetandu-i in uimire, o liniste adanca a cuprins sala de portelan a tronului. Doar privirile alunecau de la strain la regina si inapoi.
-”Numele tau il stii sau e altul in fiecare zi?”
-”Ar putea fi, vreau numele acelui lucru care imi place cel mai mult ! Azi ,venind spre castel, am vazut o apa albastra, limpede, sopotind, racoroasa si mangaietoare ….
-”Aceea e …..
cine continua ?….si eu abia astept sa citesc….
July 15th, 2008 at 2:47 pm
Monixy,
Ce-ar fi sa continui chiar tu basmul? Ai facut-o atat de bine pana acum, incat ne-am bucura cu totii sa citim ce i s-a intamplat preafrumosului pelerin. Suntem cuminti si te asteptam!
July 17th, 2008 at 4:54 pm
-”Aceea este Apa Gandului Curat. Limpede, racoroasa, mangaietoare… Dar ai vazut tu pana pe fundul ei?”
-”E adanca, fundul e indepartat… N-am vazut decat suprafata stralucitoare.”
Regina a zambit si a parut cumva multumita de raspuns.
-”Atunci e inca bine. Ceea ce nu stii nu te doare. Daca te intorci vreodata acolo, nu cauta sa patrunzi mai adanc nici macar cu privirea. Vrei, deci, sa iei numele Apei Gandului Curat?”
-”Daca socotesti, Doamna, ca l-as putea merita…”
-”Oricine il merita, pentru inceput. Abia mai tarziu vom putea spune daca am facut bine sau nu cand te-am numit Gand-Curat. Va fi dupa voia si dupa puterile tale.”
Si totusi, calatorului Gand-Curat, strain de locuri si strain de sine ii incoltea in minte intrebarea: “Ce poate sa fie pe fundul Apei Gandului Curat”?…
Intr-adevar, ce poate sa fie?
July 18th, 2008 at 2:04 pm
pai , uitati ce am gasit , inca o varianta de continuare a povestii de la momentul in care o lasasem eu :
- Aceea e Apa Viselor . Toate frumusetile mestesugite din jur au fost intai vazute cu ochii mintii de oamenii ce au sorbit din undele cristaline.
De vrei un nume , bea din ea, si visul ce-l vei avea iti va darui numele!
Iar la apusul soarelui vei afla raspunsul pe care-l cauti !
Acestea fiind zise , Regina se retrase in incaperile-i maiestrit impodobite, iar tanarul porni pe malul raului in cautarea unui loc umbros , bun de odihna . Se opri langa o tufa cu flori si ingenunchind pe o piatra isi potoli setea din apa magica. Instantaneu , o multime fire lichide ii strabatura corpul , privirea i se tulbura pt. o clipa , ca sa regaseasca apoi , in reflexia tremurata din oglinda curgatoare .
Se uita imprejur , acelasi peisaj ; se ridica si cauta in zare castelul de portelan , dar acesta disparuse, in locul lui se inaltau niste ziduri cenusii , amenintatoare , cu turle metalice.In jur se inaltau riguros aliniate , case identice, lipsite de orice podoaba , lucind taios in soarele de amiaza .
Deodata , dintr-un nor de praf si in zgomot de copite , se ivi un calaret implatosat , ce-si struni cu greu calul in dreptul tanarului.
- Cine esti , de unde vii si ce cauti aici? Unde ti-s armele?
- Nu stiu , si nici nu inteleg nimic….
- Stai ! Esti o iscoada ce vrea sa afle secretele Regatului Razboinicilor ! La judecata cu tine !
Din cateva miscari il lega fedeles , il urca pe cal ,si porni in goana spre fortareata ale carei porti le intampina sosirea cu un scrasnet prelung , greu si ruginit . Strajeri tacuti ii insotira pe coridoarele reci pana in sala tronului.
Regele , un batran garbovit de povara anilor , cu privirea inca agera si mandra , asculta cu luare aminte spusele razboinicul depre strain si apoi povestea acestuia din urma . In timp ce auzea despre Regatul de Portelan si Apa Viselor , pe chip i se asternu uimirea , apoi neincrederea , pt. ca la urma furia sa-l ridice in picioare strigand :
- Minti ! E imposibil ! Lumea de portelan nu mai exista demult ! Chiar fiul meu , luandu-si infatisarea unui pelerin smintit a intrat in regatul acela , i-a aflat taina ,a gasit Apa Viselor , si a otravit-o ! Locuitorii , band-o , si-au pierdut mintile , au sfaramat tot portelanul si odata cu pulberea lui s-a raspandit in cele 4 zari . Izbanda ar fi fost deplina , de nu s-ar fi ratacit si fiul meu , pasamite o fi gustat si el din apa aceea moarta si a uitat calea spre a sa casa .
Acea lume e o ruina tocita , tineretea fiului meu la fel , iar anii tai abia acuma dau in floare …. Cum indraznesti sa nascocesti asemenea iluzii ?….
Vocea i se franse intr-un suspin si tremurand se aseza in jilt .
In linistea dureroasa ,un strigat izbucni :
- Stiu cum pot dovedi adevarul ! Maria Ta , doar da-mi un atelier in care sa pot lucra metalul , si ragaz pana la asfintit ! De nu te voi convinge , soarta mea sa-ti apartina !
Dorinta ii fu indata implinita , iar tanarul incepu febril sa topeasca metalul , sa-l toarne si sa-l modeleze , sa-l slefuiasca si sa-l picteze . Feluritele obiecte ce ieseau din mainile lui iradiau emotii pure , si curand intreaga incapere fu invaluita intr-o lumina calda .
Razboinicii si Regele contemplau surprinsi miniaturile unui Regat de Metal , geaman intru frumusete cu Regatul de Portelan . Iar cand cel ce faurise minunatiile acelea isi termina creatia si se apropie , murmur si freamat se starni la vederea parului incaruntit , a chipului tras , brazdat de riduri adanci , si mai ales a ochilor puternic stralucitori . Privirea lor agera si mandra facu inima Regelui sa tresara , iar ecoul ei impartasit opri timpul in loc.
Ochii se inchisera , iar cand lumina ii intampina din nou , chipul intalnit isi unduia contururile transparente gonind privirea imprejur , la flori , la pietre , si inapoi la apa care oglindea prospetimea tineretii .
Barbatul se ridica si privi in zare, soarele isi arunca ultimele raze , piezis , peste acoperisurile sidefii ale unui Regat de Portelan.
“La apusul soarelui vei afla raspunsul” ii rasuna deodata in minte si grabit porni spre castel . Insa oamenii si lucrurile pe langa care trecea , il atrageau din ce in ce mai mult , frumusetea lor vibra chemandu-i amintiri si nascandu-i dorinte , incetinindu-i pasii pana se opri in loc . Soarele disparu dupa orizont ,umbra disparu de tot, iar stelele rasarira . Invaluit in albastrul infinit al noptii , mesterul faurar calatorea fericit in timp .
numai ganduri curate sa gasiti !
July 22nd, 2008 at 7:49 pm
Pelerinul daduse fara sa stie tribut TIMPULUI. Isi amintea ca mai vazuse candva aceleasi stele si parca totusi altele. Isi amintea aroma fanului in floare , se chinuia sa tina langa el amintirea …a ceva…sa fie vantul ? sa fie o aripa de inger ? stia doar ca in aceea amintire ii fusese foarte bine si scantei de aducere aminte ii biciuiau mintea cu ceva rau….o pierdere, pierduse ceva….nu stiuse sa pastreze….isi vanduse sufletul…
- Sufletul ?
- Ahhh, da…. pacatosul, parsivul, vagabondul de suflet care se inchinase argintilor, aurului, camasilor dantelate…..
- Ahhhh….blestemat sa fiu – tipa acum vocea lui
-Blestemat si pedepsit sa-mi insotesc umbra pe veci….
- Dragostea mea am dat-o pe amagirea poleita in aur si argint….nimic nu mai e…nimic nu mai am….doar cautarea….ma caut….te caut….in cele patru zari am fost si vantul mi-a inchis toate portile….pe pragul soarelui te-am cautat si el mi-a ars si luat lacrimile….ploile mi-au inghetai talpile pline cu noroi si tu….nicaieri….in iad am vrut sa ma ascund dar si de acolo am fost izgonit, pedepsit sa-mi ispasesc pacatul de a-mi fi vandut sufletul si dragostea.
Am avut buzunarele pline de banii pe care i-am aruncat in urma mea dar nimeni nu-i voia. – banii pacatului srtigau toti aratandu-ma cu degetul.Iarba se ofilea sub pasii mei, diminetile erau pline de ceata, amiezile ardeau ca si cuptoarele, vorbele oamenilor erau ca niste sabii scoase din teaca, animalele pamantului isi aratau coltii….nimeni….nimeni nu mi-a intins o bucata de paine. Numeni nu mi-a sters o lacrima….doar UMBRA MEA…..cateaua penitentei mele imi purta pasii pe urmele nelegiuitilor.
- Unde esti dragostea mea ? Stiu ca numele tau era floare de primavara. Atngerea ta vinecuvantare de roua, lacrimile tale margaritare.
Barbatul care si-a capatat dreptul la amintiri cazu cu fata in pamantul care ii ranea obrajii. Razele lunii il ocoleai, pasarile noptii asteptau linistite.
Dinspre padure s-a auzit un fosnet usor, copacii se dadeau la o parte sa faca loc……
Continuare…..
Continuati va rog…
September 11th, 2008 at 7:28 pm
vrajitorului. Nu era inalt. Miscarile lui erau asemeneau unei sabii rotite deasupra capului. In preajma lui se simtea respiratie de animal salbatec la panda, mantia lunga, mai neagra ca noaptea ii acopera tot trupul. Linistea vibra ca o lama de cutit. Barbatul ghemuit simtea privirea vrajitorului asupra lui, de parca ii rasfoia sufletul . Amintirile izbucneau ca niste pietre scapate din prastie. Nimic nu putea sta in calea fortei lor.
- Spune ceva ! striga barbatul. Vrajitorul s-a rotit ridicand in vazduh toate frunzele uscate ca un nor purpuriu si intinse mana dreapta aratand pelerinului un drum neted . Pelerinul s-a ridicat in genunchi. Stia ca ar fi trebuit sa se lumineze de ziua, simtea ca undeva departe soarele rasare, dar in jurul lui intunericul devenea din ce in ce mai greu.
Vrajitorul s-a rotit brusc, urletul lupilor sfasia vazduhul. Cu mana stanga ii arata pelerinului un drum ingust de piatra, un drum merginit de prapastii, un drum pe care odata pornit trebuie sa-l duci pana la capat.
- Spune ceva, sopti pelerinul, ridicandu-se, tacerea ta e mai grea decat pedeapsa.
Vrajitorul a intins ambele brate, mantia lui a fluturat culori purpurii peste padurea infiorata, pletele lui negre au iesit de sub gluga acoperindu-i ochii.
- Alegerea este a ta a spus acesta aratand spre cele doua drumuri.
-Invata-ma , se ruga pelerinul.
- E doar in puterea ta. Priveste in inima ta si abia apoi alege-ti calea. Te voi astepta la capatul drumului , oricare ar fi acesta.
In clipa urmatoare pelerinul nu stia daca totul nu a fost decat un vis sau s-a intamplat aievea. Se crapa de zori si doar in departare copacii se unduiau ca si cand ar fi facut loc cuiva sa traca.
In fata lui stralucea un banut de argint. Barbatul a facut primul pas ferindu-l si pornind pe drumul…….
February 21st, 2009 at 12:27 pm
Super blog, ma bucur ca l-am gasit.
August 12th, 2009 at 10:57 am
as dori o continuare a ideii cu Apa Viselor, mi-a placut foare mult, ma lasati asa? Monixy, nu e sanatos sa lasi un gand neterminat..pt ceilalti