Ce-i uneste pe romani?
Si eu m-am uitat la televizor in vacanta. Dar, spre deosebire de colega mea de la Avantaje, am ocolit cu abilitate zona subculturala a televiziunii. In mare parte a timpului, am urmarit pe TVR Cultural inregistrari din Festivalul „George Enescu” si mi-am promis si eu ceva: indiferent cat de putini bani sau cat de putin timp as avea, nu trebuie sa mai ratez acest festival!
Am vazut o recapitulare a concertelor sustinute de-a lungul a 28 de zile, in cinci locatii, cu participarea a peste 3000 de artisti, dintre care 2000 de peste hotare. Intre 30 august si 26 septembrie au putut fi vazuti si ascultati la Bucuresti, ca intr-o galerie universala a muzicii culte, multe dintre cele mai mari nume ale scenei muzicale.
Ganditi-va ca, la numai doua zile distanta, cantau aici Yo-Yo Ma si Mischa Maisky, probabil cei mai mari violoncelisti din lume in acest moment. Sau ca Maxim Vengerov a dirijat orchestra Filarmonicii „George Enescu” iar Horia Andreescu, pe ce a Filarmonicii Regale din Londra. Au concertat pianistii Murray Perahia, Maria Joa~o Pires, Christian Zacharias, Héle`ne Grimaud; violonistii Joshua Bell si Nigel Kennedy, trompetistul Ralph Alessi, ca sa nu mai vorbim de toate acele orchestre si toti acei dirijori la vederea carora nu m-am putut abtine sa-mi exclam uimirea de fiecare data. Putine nume de acelasi calibru lipsesc de pe lista. Cat despre marile nume ale scenei muzicale romanesti, era de la sine inteles ca se vor afla aici in aceste zile. Iar prezenta in calitate de director artistic a maestrului Ioan Holender este, din start, o marca de mare prstigiu.
M-am gandit la volumul urias de munca, de competenta care a stat la baza organizarii acestui festival. Cine si cum a putut realiza o asemenea mobilizare si la un asemenea nivel? Cum s-a putut construi asemenea un prestigiu al Festivalului „George Enescu”? Si cum s-a putut consolida, editie dupa editie?
Nu un om, nu doi, nu o institutie sau doua au facut totul. Urmarind lista institutiilor romanesti am gasit institutii publice pe care le pot numi – Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, Primaria Municipiului Bucuresti, Societatea Romana de Radiodifuziune, Societatea Romana de Televiziune, Institutul Cultural Roman – dar si agenti economici dintre cei mai puternici, pe care nu-i pot numi, dar care pot fi cunoscuti pe www.festivalenescu.ro.
Organizare de mare amploare, dar si de minutiozitate. Un mecanism de proportii impresionante care a functionat ceas, nu numai in timpul celor 28 de zile de festival, dar cu multe luni inainte, in fazele pregatitoare. Invitatii, confirmari, selectii, program, locatii, cazare, transport, logistica, tehnica, evenimente adiacente (alte invitatii, confirmari, selectii, programe, cazari etc.), relatii publice, comunicare, presa, flori…
Bani? Multi. In conferinta de presa din 26 septembrie 2009, au fost comunicate cifre: bugetul acordat a fost de 30 000 000 lei, din care – ce credeti? – au ramas necheltuiti 2 000 000 de lei, care au fost returnati statului. (Informatie furnizata de NewsIn)
Si asta s-a intamplat la noi, in Romania, cu fortele reunite ale societatii romanesti de astazi. Ce am descoperit eu acum? Am descoperit o mare intrebare: Ce-i uneste pe romani? Cum pot fi ei adunati laolalta si cum pot face sa mearga ceas un asemenea proiect?
Postat in Insemnari de Mihaela Serea