Dora Pavel: Roman provincial

Pudra, Dora Pavel, Editura Polirom


1. De ce v-ati concentrat asupra temei mortii in romanul „Pudra”? Este un fel de eliberare de o angoasa?
–  N-as vrea sa-i caut neaparat o determinare nemijlocita, intima acestei „obsesii“, mai ales ca romanele mele nu sunt autofictiuni. Sigur ca primul soc pe care il avem, copii fiind, este cel al momentului in care intelegem ca viata ni se va sfarsi intr-o zi, ca, daca acceptam sa traim, o facem numai sub spectrul acestui compromis, al acestei crunte amagiri. Adevar pe care unii dintre noi il asumam, e drept, in toata goliciunea lui, clipa de clipa. In ce ma priveste, poate si pentru ca in copilarie am fost martora unei grozavii: deshumarea, vizavi de locuinta noastra, a unui mic si foarte vechi cimitir, proces la care am asistat in detaliu.

Mai tarziu, in anii ’80, am mai trait o trauma: demolarea casei parintesti. Am resimtit aceasta barbarie la fel de acut ca pierderea unei fiinte foarte dragi.

Totusi, n-as spune ca aceste „cruzimi“, in fond minore, pe care mi le-a oferit destinul justifica obstinatia cu care revin asupra temei mortii. Sensibilitatea mea ar fi fost si fara ele exact cea care este: una de tipar sceptic. Probabil ea a generat si pretextul romanului meu, Pudra: revenirea dintr-o moarte clinica. Nu pot ascunde ca, mai mult chiar decat moartea insasi, m-a ingrozit dintotdeauna „accidentul“ unei morti declarate ca atare in mod eronat. Cazurile, teribile de trezire prea tarzie la viata sunt destul de frecvente.

Recunosc, n-as putea imagina si descrie niciodata o asemenea postura, m-as sufoca, ar fi peste puterea mea de indurare. Tocmai de aceea, situatia personajului meu e una fericita. Personajul meu „invie“ in timp util, inainte de inhumare, fiind astfel redat vietii.

2. Romanul dvs. are in fundal atmosfera apasatoare de provincie, care mie mi se pare foarte realizata estetic. Ce credeti despre „provincie“ vs. „centru“? Mai precis, cum se vedere realitatea din provincie?
–  Provincia este un mediu esentializat. In toate sensurile. Un spatiu identitar ceva mai static, care pare a se revela cu incetinitorul, insa cu atat mai insinuant, mai provocator pentru spirit. Perimetrul e mic, catedralele, muzeele, strada trepidanta, institutiile si zidul vechi al orasului, toate sunt comasate. Ca autor, poti lesne aluneca, din doar cateva tuse, fara efort, dintr-o „scena“ in alta, dintr-o dimensiune umana in alta. Plasata intr-un asemenea cadru stramt, „provincial“, naratiunea (indeosebi cea care mizeaza pe spectacolul subconstientului) e avantajata. In Pudra, personajul meu, tanarul restaurator de arta, rataceste si se ascunde pe strazi ca un infractor. Sub lumina rece, artificiala a noptii, cladirile ii par stihiale si cavernoase, peisajul lugubru.

Totusi, odata scapat din capela, el nu mai este prizonierul unui labirint alienant real. Doar distorsiunile lui interioare, doar spaimele, indoielile si vinovatiile lui activeaza si accentueaza penumbrele.
Cosmarul e inauntrul sau. Cel atins pentru cateva ore de frisonul mortii intelege abia acum ca, orice-ar face, nu va avea scapare. Ca pentru el, ca si pentru ceilalti semeni ai lui, mai devreme sau mai tarziu, „undeva, la capetele orasului, toate ferestrele sunt batute in scanduri”. Din aceasta perspectiva, as spune ca provincia inseamna „inchisoarea“ in care marsaluim cu totii, fara s-o stim, si care ne insoteste pretutindeni.

3. Ce reprezinta pentru dumneavoastra ideea de a scrie, de a crea?
–  Va pot spune ce mi se intampla cand nu scriu, adica in zona alba dintre romane. Ma incearca depresia, devin nesuferita pentru cei din jur si pentru mine insami, totul in preajma e inutil si penibil, si urat, urat, urat. Simt timpul infasurandu-ma peste umeri, cum ar spune Carasiniu, personajul meu, „ca adierea de dupa moarte a mortii“. Nu-i placut, nu? Exista o singura scapare: sa incep curand un nou roman.

Dora Pavel, scriitoare

 

Dora Pavel este o romanciera consacrata, distinsa, in 2003, pentru primul sau roman, Agata murind, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. A mai scris romanul Captivul (2006), volume de poezii, eseuri si articole.

Interviu realizat de Iuliana Alexa

Comentează și tu
Recomandări
„Poezia ramane supapa de protectie, fereastra catre vis, prietenul fidel la care ne intoarcem in perioadele albastre...“
„Poezia ramane supapa de protectie, fereastra catre vis, prietenul fidel la care ne intoarcem in perioadele albastre…“

Radu Bata preda franceza francezilor si in timpul liber, scrie poezie. Pe care o numeste, frivol si autoironic, „poezeta“, si care rimeaza cu „dramoleta“. Dar poezetele sale sunt departe de a fi dramolete. Ele au adesea un suflu dramatic foarte serios, ca atunci cand, intr-o seara perfecta si senina de vara, se intuieste furtuna de maine.

Citeste
Festivalul de Film Francez, un regal de sentimente si dupa amieze
Festivalul de Film Francez, un regal de sentimente si dupa amieze

Sentimentele verilor si ale oraselor „Ce sentiment de l’ete“ este […]

Citeste
Concert Regal caritabil pe scena Ateneului Roman
Concert Regal caritabil pe scena Ateneului Roman

Fundatia Principesa Margareta a Romaniei organizeaza a noua editie a Concertului Regal de strangere de fonduri, pe 25 octombrie 2016, la Ateneul Roman.

Citeste
Festivalul International de Teatru Independent UNDERCLOUD si-a desemnat castigatorii
Festivalul International de Teatru Independent UNDERCLOUD si-a desemnat castigatorii

Miercuri, 31 august 2016, pe scena Arcub Gabroveni, a avut loc Gala de inchidere a celei de-a noua editii a Festivalului International de Teatru Independent UNDERCLOUD. S-au acordat cinci premii la cinci categorii si cinci premii speciale.

Citeste
BraveKids – festivalul dedicat diversitatii culturale si copiilor din mediile devaforizate
BraveKids – festivalul dedicat diversitatii culturale si copiilor din mediile devaforizate

BraveKids, cel mai mare festival dedicat diversitatii culturale si copiilor din mediile devaforizate a avut loc de curand in Polonia, iar Romania a fost reprezentata de Ioana Ginghina.

Citeste
Orchestra Nationala Radio inchide stagiunea simfonica la Sala Radio
Orchestra Nationala Radio inchide stagiunea simfonica la Sala Radio

Vineri, 17 iunie (19.00), concertul care incheie o bogata stagiune a Orchestrei Nationale Radio se va derula la Sala Radio sub bagheta apreciatului dirijor roman CRISTIAN MANDEAL. Evenimentul va propune o creatie a celebrului compozitor francez al Bolero-ului: RAVEL – Concertul in sol major pentru pian si orchestra. Il veti aprecia ca solist pe pianistul CSIKY BOLDIZSÁR jr., distins in 1994 cu Premiul „Cella Delavrancea”, acordat de maestrul Dan Grigore.

Citeste