Ambivalența: Cum apare în copilărie și ne influențează toată viața

Ambivalența este dezvoltată în copilărie, odată cu trecerea de la împărțirea lumii exclusiv în bine și rău. Cât de greu este de menținut și cât de fragilă, aflăm în cele ce urmează.

Citește și:

Gestalt terapia: o soluție pentru anxietate

Mituri despre mindfulness

 

În momentul în care desenăm ceva observăm doar două culori: culoarea neagră a creionului și cea albă a hârtiei. Pe măsură ce desenul prinde contur, observăm că avem posibilitatea de a folosi și alte culori fără de care obiectul desenat nu ar arăta bine.

De fapt, acele culori par a se potrivi într-un anumit loc pe foaie. Sunt invitate de desen să îl coloreze și să îi ofere o nouă aură.

Din anumite puncte de vedere așa este și cu dezvoltarea umană. La naștere, copilul vede doar două culori.

Datorită dezvoltării fiziologice precare și datorită unui psihic nu foarte structurat care nu îi permită să țină minte persoanele, el trăiește orice emoție sub forma unor sentimente fie de bine organic fie de rău organic.

Practic, orice experiență care îi aduce plăcere (supt, căldură îndeajuns, iubire de la mamă etc.)  este percepută ca fiind o îngrijire, o protecție, o salvare de la o posibilă amenințare a vieții sale, iar orice experiență de neajuns (frig, zgomote puternice, lipsa mamei, foame etc.) este percepută ca fiind o amenințare la viața lui.

Datorită faptului că cel mic nu are o putere atât de mare precum cea a adultului de a rezista sentimentelor puternice, el consideră că atât plăcerea cât și durerea vin din afara corpului lui, de la mediul exterior.

Datorită faptului că vorbim de vârsta de până în 3-4 luni, iar copilul nu are încă psihicul foarte bine pus la punct, el nu își poate de seama de faptul că atât lucrurile care îi aduc plăcere cât și cele care îi provoacă neplăcere vin de la aceeași persoană: de la mama. Astfel, el percepe obiectele sau persoanele ca oferind fie plăcere maximă, fie neplăcere maximă.

Această împărțire între bine și rău începe să fie rezolvată odată cu dezvoltarea psihică ce oferă copilului o memorie mai bună.

Având o memorie, el își recunoaște mama și pe cei din jur și încet încet observă faptul că mama, cea care îi provoca neplăcere prin absențele ei sau prin faptul că atunci când îi era foame nu era acolo pentru el, este aceeași care îi oferea alinare și iubire.

Aici este momentul în care binele și răul se îmbină, iar conceptul poartă denumirea de ambivalență.

Ca să poată exista această ambivalență și să fie menținută, copilul trebuie să primească de la cei din jur îndeajuns de multă iubire și dăruire, care de fapt reprezintă hrana sufletului.

În cazuri mai puțin fericite, aceste două lucruri nu vin în cantitate și calitate îndeajuns de mari, iar reminiscențe ale acelei perioade se păstrează.

Acest lucru presupune faptul că persoana trăiește fără probleme majoritatea vieții experimentând ambivalența, însă în situații dificile el se întoarce la acel moment de separare a binelui și a răului.

Aici putem oferi foarte multe exemple, iar majoritatea sunt legate de relația dintre angajați și șefi, de elevi și profesori, de copii și părinți, în general de persoane în relație cu figuri de autoritate.

Putem observa un angajat care își percepe șeful ca fiind foarte bun și grijuliu, iar când acesta are un moment prost și devine nervos pentru puțin timp, el poate fi perceput de același angajat ca fiind „o cu totul și cu totul altă persoană”.

Această împărțire între bun și rău se manifestă deseori în cazurile persoanelor diferite. Putem vedea un elev care simte un profesor ca fiind cel mai rău dintre toți, în timp ce pe altul îl apreciază enorm.

Mama unui copil poate fi cea mai bună persoană de pe lume, însă atunci când este dus de către aceasta la vaccin, ea se transformă în cel mai mare dușman.

O întrebare, care ar trebui să fie în mintea fiecăruia dintre noi în prezent, este: în ce mod suntem manipulați din această perspectivă spre a servi intereselor altor persoane?

 

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

Tel.: 0761.517.763

www.seeberger.ro

Foto: shutterstock.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cum ne putem îmbunătăți imaginea corporală
Cum ne putem îmbunătăți imaginea corporală

Să îmbunătățim imaginea corporală nu înseamnă să ajustăm aspectul fizic, ci să îmbunătățim modul în care gândim despre înfățișarea noastră. Iată cum putem face acest lucru.

Citeste
Ce mesaj transmiți când ești prea entuziasmată
Ce mesaj transmiți când ești prea entuziasmată

E bine să ai o atitudine pozitivă, să fii volubilă și optimistă, dar când ești prea entuziasmată și acționezi în consecință transmiți un mesaj greșit…

Citeste
Nevroza nu este un semn de creativitate
Nevroza nu este un semn de creativitate

Multe articole asociază un temperament nevrotic cu abilitățile creative, dar studiile recente demonstrează că nu există o legătură interdependentă între cele două. Iată ce trăsătură este o bază reală pentru creativitate.

Citeste
Ambivalența: Cum apare în copilărie și ne influențează toată viața
Ambivalența: Cum apare în copilărie și ne influențează toată viața

Ambivalența este dezvoltată în copilărie, odată cu trecerea de la împărțirea lumii exclusiv în bine și rău. Cât de greu este de menținut și cât de fragilă, aflăm în cele ce urmează.

Citeste
Cum poți rămâne activ după pensionare
Cum poți rămâne activ după pensionare

După pensionare, mai curând sau mai târziu, mulți dintre noi simt șocul provocat de lipsa unei activități care ne guverna programul. Pentru a nu apărea frustrări și a combate sentimentul de inutilitate, iată ce putem face.

Citeste
Cum practicăm ascultarea empatică
Cum practicăm ascultarea empatică

Ascultarea empatică ține de disponiblitatea noastră de a fi prezenți și atenți la celălalt, fără judecăți și fără etichetări. Despre cum ne detașăm de alți stimuli și cum o putem practica, aflăm în cele ce urmează.

Citeste