Dependența de muncă, o apărare împotriva realității

Dependența de muncă este o problemă frecventă, iar în spatele ei se pot ascunde temeri sau nevoi nesatisfăcute. Iată câteva dintre motive.

Citește și:

Atitudinea corectă la job când te simți nedreptățită

Corporțiuni. De ce tolerăm șefii toxici?!

Ce înseamnă a fi dependent?

Ca definiție, termenul de „dependent” îl găsim explicat ca fiind opusul celui de „autonom”, adică o persoană care depinde de ceva.

În lume există multe tipuri de dependențe, mai ascunse sau mai vizibile, cu un impact mai puternic pentru ceilalți sau considerate o normalitate. Probabil cea mai acceptată formă de dependență este cea de muncă.

Dependent înseamnă a avea nevoie de ceva și nu a obține plăcere din acea activitate. Ai nevoie pentru că te ajută să uiți de alte lucruri… dar nu îți place ceea ce faci.

Cu toții am auzit de termenii de workaholic și cu toții am văzut prin filme exemple de personaje care dorm cu capul pe birou la muncă, fiind așteptați acasă mereu.

Întrebarea pe care o propun spre a fi rezolvată este „ce îi face pe unii oameni să ajungă la o dependență de muncă?”.

Cei care sunt dependenți de muncă sunt persoane care pe de-o parte par a aprecia munca lor foarte mult și în același timp par a găsi întotdeauna câte ceva de făcut acolo.

Ei sunt genul de oameni care se interesează și în timpul liber de serviciu, chiar dacă nu este deloc nevoie și care abia așteaptă să fie chemați la muncă, chiar dacă sunt în acele momente cu familia.

Cu toate că ei pot fi foarte convingători când ne prezintă viața lor profesională, oricine are un simț de observație mai ascuțit poate vedea că în pofida timpului investit în muncă, ei tind să își lase de-o parte (sau să aibă unele temeri legate de) alte laturi: cea socială, cea intimă, cea legată de copii etc.

 

Originea nevoii de a munci în exces

Desigur, există oameni care își pierd nopțile la serviciu, care sunt scufundați total în muncă, dar totuși reușesc să aibă o viață împlinită. Din acest motiv este important să se facă o diferențiere între nevoie și plăcere.

Un om care are o plăcere în a desfășura o activitate, va obține și rezultate de acolo, va excela. O persoană care are nevoie să muncească, va munci compulsiv, se va forța să muncească și într-o mare măsură se va autosabota.

O parte din el va dori să muncească pentru că îl ajută să uite de alte lucruri, la fel ca un drog, o altă parte îl va sabota, îl va pedepsi pentru acest lucru.

Oamenii dependenți de muncă sunt cei care muncesc compulsiv, cei care se deconectează de la o realitate cu ajutorul altei realități.

În acest caz, psihanaliza ne ajută prin diferențierea între o apărare reușită și o apărare nereușită asimilată cu un compromis.

Apărarea reușită numită și sublimare se manifestă prin plăcerea interioară a unei persoane de a munci în domeniul respectiv, o plăcere ce vine din interior, o motivație intrinsecă.

Apărarea nereușită poate îmbrăca foarte multe forme, dar structura de bază este cea a unui compromis. Se face un compromis între o forță din interior și una din exterior.

De exemplu: o forță din interior se teme de o apropiere față de soție în timp ce ea și cultura cer o intimitate crescută.

În acest caz, o persoană își poate găsi o scuză pentru această nepotrivire, spunând că trebuie să lucreze. Astfel, omul se ferește de conflictul ce apare în relația lui printr-o afundare în muncă.

 

Nevoia de a ne apăra

Prin dependența de muncă ne apărăm de o realitate care este prea dură pentru a fi acceptată. Ne apărăm de sentimentele noastre de neputință, de rușine, de vinovăție, de teamă etc.

Este ca în exemplul cu frica de câini: ni s-a spus să „ne prefacem că nu este acolo, că el nu ne va mușca”, să „ne uităm în altă parte”. Uitându-ne în altă parte, deformăm realitatea și o facem mai plăcută pentru noi, dar realitatea tot aceeași va fi și, acum sau mai târziu, ea ne va arăta adevărul. Un adevăr tăios: că am trăit într-o minciună.

Rezolvarea acestei probleme este înfruntarea. Ai curajul să înfrunți realitatea, să vezi toate lucrurile de care te-ai ferit până acum, să recunoști limite și să simți.

 

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

www.seeberger.ro

Tel.: 0761.517.763

Foto: shutterstock.com

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Nu ți-ai găsit iubirea? Nu cauți unde trebuie
Nu ți-ai găsit iubirea? Nu cauți unde trebuie

Ești dezamăgită că nu ți-ai găsit iubirea? Pari să alegi doar parteneri nepotriviți? Simți că ai ghinion sau îți spui că nu meriți mai mult? Cu certitudine, nu ai căutat unde trebuie.

Citeste
Cum să-ți faci singură viața mai frumoasă
Cum să-ți faci singură viața mai frumoasă

Numai de tine depinde să-ți faci viața mai frumoasă. Nu lăsa lucrurile la voia întâmplării, nu aștepta să îți ofere cineva fericire și ocupă-te mai mult de tine. Ce ai de făcut.

Citeste
Ce tip de inteligență ne putem spori în avantajul nostru și al celor din jur
Ce tip de inteligență ne putem spori în avantajul nostru și al celor din jur

Atunci când vorbim despre dezvoltarea inteligenței, ne orientăm către memorie, atenție, etc. Respectiv, către inteligența măsurabilă prin teste. Dar pierdem din vedere că ne putem dezvolta și un alt tip de inteligență. Iată care.

Citeste
Dependența de muncă, o apărare împotriva realității
Dependența de muncă, o apărare împotriva realității

Dependența de muncă este o problemă frecventă, iar în spatele ei se pot ascunde temeri sau nevoi nesatisfăcute. Iată câteva dintre motive.

Citeste
Atragi ceea ce gândești, deci fă-o cum trebuie
Atragi ceea ce gândești, deci fă-o cum trebuie

Se tot spune că atragi ceea ce gândești, dar parcă nu ne convinge. Asta pentru că ni se pare dificil să… gândim altfel sau să acceptăm că o facem greșit. Dar putem corecta. Iată cum.

Citeste
Ce este egoismul bun?
Ce este egoismul bun?

Egoismul este uneori o etichetă pe care le-o lipim pe frunte celor din jur sau o acuză care ni se aduce nouă. Dar să fii egoist este chiar indicat! Psihoterapeutul Rodica Mateian ne spune ce este egoismul bun și, mai ales, în ce doză.

Citeste