Munca intelectuală te stresează și te îmbătrânește!

Astăzi, vorbim mai mult ca niciodată despre time management, stresul la serviciu, despre cum să fim mai eficienți și performanți. Dar știai că munca intelectuală are și efecte nocive?

 

Oamenii muncesc de zeci de mii de ani și, cu toate astea, pana în ultima perioadă, nu s-a vorbit despre cursuri de time management. Iar stresul ocupațional a devenit tot mai mult o problemă în ultimii zeci de ani.

De ce? Un factor important se pare că a fost înclinarea balanței tot mai mult spre munca intelectuală, în detrimentul celei fizice.

Programul de muncă și cerințele, deși au fost preluate din epoca muncii predominant fizice, nu se aplică muncii intelectuale. Stresul, se știe, este generat de expunerea la nou, nefamiliar sau la lipsa de control asupra mediului din jur.

Citește și:

Prea mult stres? Ce să faci când simți că nu mai poți

Mituri despre stres

Or, munca intelectuală este, în mai mare măsură, caracterizată prin sentimentul că nu te simți stăpân pe situație, prin faptul că ai reale probleme cu planificarea eficientă a timpului, astfel că rareori termini tot ce ai de făcut și ai prea multe decizii de luat zilnic.

Stresul ocupațional dus la extrem se numește burnout. Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică, cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii.

Sindromul burnout se caracterizează prin tulburări de somn și de digestie, senzația de epuizare și de scădere a randamentului profesional, scăderea capacității de dialog și de interacțiune cu cei din jur, senzația de goliciune sufletească și că viața profesională invadează viața privată.

Ca urmare, apare apatia, dezamăgirea și reacția de apărare – individul se simte tot mai frustrat, dar nu poate renunța la locul de muncă din motive economice, ceea ce conduce la crearea unei imagini negative despre propria persoană.

În plus, apar tulburări fizice (cefalee, migrenă, tulburări gastrointestinale) și emoționale (anxietate, depresie). Dintre cauzele burnout-ului, una foarte importantă este nepotrivirea dintre om și munca sa, precum și lipsa de organizare la muncă, cerințe prea mari cu resurse prea puține.

Trebuie menționat aici că vârsta este un factor important, oamenii peste 40 de ani fiind mai expuși la burnout. Stresul nu este doar o stare neplăcuta, ci are și efecte asupra organismului.

Stresul prelungit oprește genele din creier implicate în învățare și, ca urmare mor sinapse și se distrug conexiunile din creier.

Este bine de știut că, după numai o lună de asemenea stres, creierul se resimte: omul se mobilizează mai greu și îi ia mult mai mult timp și efort să rezolve probleme pe care înainte le rezolva relativ ușor, îi este afectată atenția și memoria.

Somnul nu îi mai este suficient, este tot mai obosit și are nevoie de tot mai multe zile de concediu. Stresul produce inflamație, atât în organism, cât și în creier.

Iar inflamația din sistemul nervos distruge sinapsele și neuronii, afectând zone mari din creier, în special pe cele implicate în adaptarea la nou, la provocări, precum și pe cele care reglează funcții ale organismului precum inima și sistemul digestiv.

În plus, afectează creșterea creierului, apariția de noi neuroni, strică ADN-ul celulelor nervoase și pe cel al celulelor imunitare și astfel le determină îmbătrânirea prematură.

Rezultatul este un creier care, ajuns la maturitate, este mai puțin capabil să gestioneze situații delicate, schimbări majore, atașamente sau efortul mental prelungit.

Expus la aceste situații, va dezvolta anxietate și, în timp, depresie. Munca se spune că îl înnobilează pe om, dar îl și poate îmbolnăvi.

 

De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro

 

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Îți este rău fizic și nu știi ce ai? Poate fi o teamă inconștientă
Îți este rău fizic și nu știi ce ai? Poate fi o teamă inconștientă

Dacă în copilărie ai simțit teamă de abandon sau față de figurile autoritare, ea poate face parte și din psihicul tău adult. Uneori, aceasta duce la somatizări la nivel fizic. Iată cum.

Citeste
De ce înjurăturile au rol terapeutic
De ce înjurăturile au rol terapeutic

Nu cred că există om pe lumea asta care să nu fi înjurat vreodată – poate călugării tibetani crescuți de mici la mânăstire, dar, și ei, cine știe ce au zis uneori în gând… Că suntem în trafic, ne-am lovit de pat la degetul mic ori o problemă de serviciu ne scoate din minți, scoatem la iveală arsenalul creativ sau concret de injurii. Când ne ajută asta și când nu?

Citeste
Cum devine narcisismul o formă de autosabotare
Cum devine narcisismul o formă de autosabotare

De câte ori nu ai auzit: „Eu știu cel mai bine, eu sunt cel mai grozav, nimeni nu este așa de bun ca mine“ sau „nici nu știe ce a pierdut, nu o să găsească alta ca mine“. Narcisismul iese la iveală ca să ne protejeze, dar, de fapt, este o formă de autosabotare. Iată de ce.

Citeste
Munca intelectuală te stresează și te îmbătrânește!
Munca intelectuală te stresează și te îmbătrânește!

Astăzi, vorbim mai mult ca niciodată despre time management, stresul la serviciu, despre cum să fim mai eficienți și performanți. Dar știai că munca intelectuală are și efecte nocive?

Citeste
Dezvoltare personală: 3 lucruri pe care nu e niciodată târziu să începi să le faci
Dezvoltare personală: 3 lucruri pe care nu e niciodată târziu să începi să le faci

Ești responsabilă de propria dezvoltare personală, iar acest lucru înseamnă să rămâi mereu deschisă oportunităților de a te dezvolta. Iată de ce niciodată nu e prea târziu să faci schimbări.

Citeste
Poți identifica un psihopat după preferințele muzicale
Poți identifica un psihopat după preferințele muzicale

Nu este ușor să identifici un psihopat, de aceea cercetătorii dau mai multă atenție metodelor prin care aceștia ar putea fi reperați. Preferințele muzicale par să fie un criteriu.

Citeste