Suntem dependenti de tehnologie?

Ne verificam febril telefonul mobil, contul de Facebook, mail-ul… Alergam dupa eReader sau tablete ochioase. Oare avem reala nevoie de toate aceste mijloace de comunicare sau am devenit dependenti de ele si nevoia depaseste placerea?

Recunosc, nu am fost niciodata fanul tehnologiei. Prefer, in continuare, sa citesc o carte nu doar pentru ca imi plac mie cartile, ci pentru senzatia aceea de hartie aspra, pentru mirosul cartii, pentru placerea de a adnota mici idei pe margine, de a face cartea obiectul meu, de a-l marca si de a-l lua in posesie.

M-am incapatanat sa cumpar (si sa platesc destul de mult la posta) cartile de la Amazon pentru ca senzatia deschiderii cutiei pline e minunata. Acum, insa, fac o socoteala si ies mai ieftin daca imi cumpar acel obiect insidios, plin de memorie, gri ca soarecele si opac la fata numit simplu eReader. Gata, s-a terminat cu Guttenberg. Daca pana si eu, o fiinta care se bucura privindu-si biblioteca, s-a convertit la tehnologie, sfarsitul e aproape.

E mai bine oare?

Larry Rosen, psiholog american, se ocupa cu studiul dependentelor noastre ne-chimice. Una din ele este tehnologia. El scrie in cartea IDisorder (Understanding Our Obsession with Technology, Malgrave Macmillan, 2012) ca „tehnologia este foarte inteligenta in a exploata dorinta noastra omeneasca de informatie vizuala si auditiva percutanta. (…) Realismul mediului simulat prin intermediul tehnologiei este superior ca eficacitate in a-i face pe elevi atenti. Mai eficace decat un simplu manual arid, mai ales daca elevii au parte si de un profesor deschis la noi tehnologii“.

Iata o idee care vine in intampinarea fricii multor parinti ca vor avea copii „care nu mai invata nimic din cauza ca stau toata ziua la calculator“. Adevarul este, dragi parinti, ca vor sta tot mai mult in fata calculatorului. Invatamantul nu va mai arata „ca pe vremea mea“ si e cazul sa va obisnuiti cu ideea ca progeniturile din ziua de azi nu vor citi Razboi si pace, ci vor afla despre istoria secolului XIX din simulari video tot mai fidele si mai incitante vizual, tot mai angajante si, eventual, sub forma de joc. Ne place sau nu, acesta este viitorul si el nu arata chiar rau. E doar diferit de tot ce stiam noi, cei mai… vechi.

 

Iluzii virtuale

„Cand te afli in fata unui ecran, fie el de laptop sau de tableta, sau smartphone, nu il poti vedea pe cel cu care vorbesti. Te simti chiar anonim sau simti ca celalalt iti poate fi bun prieten.“ Dezinhibitia aceasta sociala este un fenomen fara precedent! Pe Facebook poti fi cine vrei, iti poti ameliora imaginea, poti „agata“ si suferi mai putin daca esti respins (in definitiv, era doar un flirt nevinovat!) sau iti poti prinde urechile intr-o frumusete de proiectie si, eventual, de iubire ilicita.

Pentru ca pe net totul e posibil, mai ales idealizarea servita de pozele ochioase si de distanta fizica, dar de proximitate psihologica. Este asta ceva rau? Depinde. Larry Rosen spune clar: „Daca ai deja probleme psihice, tehnologia ti le va adanci. Dar si la indivizii echilibrati tehnologia poate duce la ceva tulburari medii, ca intensitate. Dependenta noastra de tehnologie si inabilitatea de a fi departe de ea (fie si timp de cateva minute) este un indicator clar ca nu functionam la cel mai bun nivel. Daca mintea iti este preocupata mereu de ceea ce ratezi, daca nu esti pe Facebook…, cum sa mai fim atenti la lumea de zi cu zi?“.

 

Dependenta de telefon

Ce sa mai vorbim despre jocuri video, cand ecranul afurisitului de telefon mobil este atat de stimulant, incat nu iti sta gandul decat la el? Si daca tie, ca adult, ti se pare atat de minunat, cum sa nu fie de doua ori mai atractiv pentru fiul tau? Atunci, de ce te plangi ca nu mai face nimic altceva? Sa spunem clar: parintii ar trebui sa limiteze copiilor accesul la tehnologiile acestea care le confisca atentia. Cercetatorii au descoperit ca elevii care nu fac altceva decat sa butoneze telefonul au adesea si alte simptome: dureri de stomac, insomnie, disfunctii sociale, chiar depresie.

Asadar, atentie, dragi parinti! E adevarat ca trebuie sa rezistati eroic lamentarilor si cererilor repetate de a avea si el ce au colegii de clasa mai rasfatati, dar acesta este un capitol unde orgoliul nu are loc. Aveti de ales intre a avea un copil frustrat (care nu intelege de ce e mai prejos), dar atent, si unul fericit ca are o jucarie noua, dar care nu mai face nimic altceva. Si care, foarte probabil, va vrea si urmatorul model, mult mai smecher. Pentru ca toti ne obisnuim cu lucrurile si avem nevoie de stimulare suplimentara, cel mai bine e sa nu intrati in aceasta „moara a dorintelor“. Copiii trebuie invatati, in primul rand, autocontrolul.

 

Ce pagube pot aparea

Dependenta de mijloacele de comunicare este similara oricarui tip de adictie, chimica sau comportamentala. Incepem sa ne simtim agitati sau tristi daca nu ne luam doza de Internet, avem probleme cu somnul, ne tulburam dispozitia din cauza unor conversatii stupide si, in general, atentia nu mai e la fel de concentrata. Putem ajunge la sentimente de gol si de anxietate, interes scazut pentru activitati altadata placute, precum sexul sau intalnirea cu prietenii, oboseala, iritabilitatea… Nu este un palmares prea imbucurator. Chiar daca par minore, neindentificate sau necontrolate pe termen lung, toate acestea duc la izolare sociala, depresie – de ce nu? In general, la o viata de calitate mai slaba.

 

Sa nu exageram

Cum spuneam la inceput, tehnologia este un dat al vremii noastre, nu putem face abstractie de ea, si are parti bune si foarte bune, despre care abia ne dam seama. Telefonul, retelele de socializare ne maresc aria de interactiune sociala si ne fac viata interesanta. Es modus in rebus, spuneau latinii. Moderatie trebuie in toate. Marturisesc si eu ca nu pot trai fara Facebook, fara prietenii pe care stiu ca ii pot gasi acolo, mai ales prietenii noi pe care i-as putea castiga, pentru ca pe Facebook les amis de nos amis sont nos amis, nu-i asa?

Si daca am deja amici de calitate, asta ma duce la si mai multi amici de calitate. E minunat! Ce poate fi mai motivant decat posibilitatea de a cunoaste oameni interesanti? Si nimeni nu e atat de social in viata reala incat sa acopere toate cercurile si sa cunoasca pe toata lumea care merita cunoscuta. Facebook schimba stilul interactiunilor noastre sociale si stim deja cat de sanatoase sunt relatiile de prietenie. Asadar, fara sa demonizam tehnologia, recomandam sa luati o gura de aer din cand in cand si… sa ne vedem pe pagina revistei.