De ce-i urâm pe Soroș, pe gay și pe alți țapi ispășitori?

De-a lungul istoriei, politicienii au folosit mesaje pentru a dezumaniza inamicul. I-au convins pe oameni că dușmanii trebuie stârpiți, că sunt ucigași, violatori, sau pur și simplu ființe inferioare, care nu merită să trăiască. Prin asta, poporul era convins să se angajeze în luptă și să elimine dușmanii fără vreo umbră de conștiință sau de regret.

 

Citește și:

Internetul te face prost, agresiv și foarte încrezător în ideile tale false

Condiția feminină în România. O femeie e bătută la fiecare 10 secunde, iar majoritatea românilor cred că violul e justificat în anumite cazuri…

Hitler a câștigat susținerea pentru război portretizându-i pe evrei în cele mai negre feluri. Apăreau peste tot mesaje despre evreii care au nasuri mari, sunt slabi și urâți, răi și zgârciți, plaga economiei, sursa sărăciei. Evreii erau Țapul Ispășitor.

Când oamenii receptau mesajele acestea în presă, în postere, în piese de teatru, se trezeau la ură.

În scurt timp, violența contra populației evreiești a devenit acceptabilă.

Legile de la Nuremberg din 1935 au restrâns dreptul evreilor de a desfășura anumite activități, apoi au apărut taberele de concentrare, de care nemții pursânge știau foarte bine.

Și nobilul popor german le-a acceptat tocmai pentru că propaganda împotriva evreilor fusese rodnică până în acel moment, iar ura împotriva acestei populații crescuse la cote îngrijorătoare.

Nemții erau, așadar, de acord să stârpească evreimea, pentru că erau convinși că sursa tuturor problemelor lor erau evreii.

Saddam Hussein a fost portretizat în America drept „măcelarul din Bagdad“, înainte de intervenția americană în Irak.

Era comparat cu Hitler și prezentat sub forma unui păianjen în caricaturi. Asta a contribuit la amorsarea emoțională a americanilor și la consimțământul lor pentru războiul din Irak.

Sigur, asta nu e o scuză pentru vreun dictator, arată însă care e psihologia dindărătul propagandei și chemării la luptă.

 

Dezumanizarea celorlalți e un fapt prezent oriunde se naște un război

Această retorică este o precondiție. Oamenii au nevoie să poată urî cu sete ca să omoare, să violeze, să facă Răul absolut.

În genocidul din Rwanda împotiva populației tutsi se foloseau cele mai dure apelative pentru cei care urmau să fie asasinați.

Violul era armă de război. Victimele erau numite constant la postul public rwandez de radio „animale“ „insecte“, „porci“. Victimele meritau să fie torturate în cele mai spectaculoase feluri, apoi ucise…

De ce îi dezumanizăm pe alții? De ce îi demonizăm? Pentru că astfel devine mai simplu să-i urâm și să-i stârpim.

Credem că respectivii sunt răi până la măduvă, și asta ne scutește de vina de a le dori moartea.

E aproape o datorie morală să-l omori pe celălalt, pentru că celălalt e rău, urât, nociv. A-l dezumaniza pe altul permite reducerea disonanței cognitive, despre care am mai vorbit: https://goo.gl/PcFXqV.

Disonanța în acest caz e că oamenii au nevoie să creadă despre ei înșiși că sunt buni și morali, iar a-i dori altuia moartea nu prea e în acord cu această părere bună despre sine.

Dar dacă ajungi să crezi că X e foarte urât și rău, o plagă și un pericol, dacă te convingi că X e „pedofil“ (retorica împotriva populației gay), „satanist“,„drăcesc“ (retorica urii proferată de Biserică – căci să nu fim naivi, Biserica instigă la ură în mod constant prin astfel de etichetări culpabilizante, așa cum s-a văzut cu ocazia dramei din Colectiv), atunci nu ai nicio problemă dacă îi faci rău, îl calci în picioare.

Chiar dacă tu știi că nu e bine să faci rău. Pentru că X o merită…

 

„Nu-l lăsați pe Soros să râdă ultimul“

Am citit ieri o știre aiuritoare, conform căreia Soros apare în Ungaria pe panouri outdoor mari cu mesajul: „Nu-l lăsați pe Soros să râdă ultimul“.

Sloganul face aluzie la acuzațiile recurente ale puterii ungare, potrivit căreia George Soros, a cărui fundație finanțează numeroase ONG-uri în Europa Centrala și în Balcani, încearcă să intervină în politica internă forțand Ungaria să primească refugiați.

Presa ungară a scris ca pe unele afișe au fost scrise cu graffiti mesaje antisemite.

Guvernul Viktor Orban a refuzat să anuleze campania, invocând datoria de a apăra patria.

Autoritățile îl acuză pe „miliardarul speculator“ că vrea să-și folosească averea pentru a „instala un milion de migranți“ anual în Ungaria și în UE.

Observați cât de similară e acestă retorică cu cea care a precedat al Doilea Război Mondial? Antisemitism, găsirea unui țap ispășitor, a unui vinovat pentru toate problemele…

Ce simplu e să urăști, să confecționezi un mesaj stupid, fără sens, pe care să-l pui peste tot, foarte vizibil? Fiți siguri că e si eficient.

Cunosc oameni cu educație superioară care cred că protestele din iarnă de la București au fost finanțate de Soros… iată cât de simplu e să manipulezi, să distorsionezi oamenilor percepția asupra realității. E destul să ai un astfel de mesaj și să-l repeți de multe ori.

Ce e de făcut? Ca în orice în viață, cultivarea discernământului. Devine imperios necesar ca cei care citesc, privesc, receptează un mesaj, orice mesaj, să aibă discernământ.

Să știi că nu tot ce zboară se mănăncă, și că nu orice spune Guvernul, presa, etc. e real. Să știi că genul acesta de retorică e nociv, că el nu face decât să cheme Răul.

 

Foto: 123rf.com

 

 

 

 

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Despre moda din PSD și feminism
Despre moda din PSD și feminism

A circulat de curând pe Facebook o poză cu niște doamne din PSD, pozate la vreo sindrofie, o poză pe care am distribuit-o și eu, amuzându-mă pe seama prostului gust vestimentar al acestora. Două amice feministe au criticat distribuirea pozei respective, pe motiv că ea ar fi discriminatorie și că ar lovi în demnitatea femeilor, că e o dovadă de judecată superficială, pe baza aparențelor…

Citeste
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine...)
Despre feminism și femeile antifeministe (dar atât de feminine…)

În 2003, când România a anunțat că va participa la coaliția SUA de invazie a Irakului, Chirac, oponent fervent al ideii de a-l ataca pe Saddam, a spus că România a pierdut o bună ocazie să tacă. E util să medităm din când în când la ocazia de a tăcea, atunci când vrem să ne exprimăm pe niște subiecte complexe, cu multe nuanțe și implicații. Acesta este sfatul meu pentru Magda Vasiliu, femeie cu vizibilitate, care a postat pe Facebook, spațiu public, enormitatea aceasta despre femei și feminism:

Citeste
Câteva întrebări despre femei, sex și „transghenderi”
Câteva întrebări despre femei, sex și „transghenderi”

Citesc zilele astea, cu stupoare, că oficiali din Vrancea și membri ai Coaliției pentru Familie au blocat un nevinovat eveniment pe tema discriminării femeii. Pe scurt, niște elevi din Focșani au încercat să organizeze o conferință despre discriminarea de gen.

Citeste
De ce-i urâm pe Soroș, pe gay și pe alți țapi ispășitori?
De ce-i urâm pe Soroș, pe gay și pe alți țapi ispășitori?

De-a lungul istoriei, politicienii au folosit mesaje pentru a dezumaniza inamicul. I-au convins pe oameni că dușmanii trebuie stârpiți, că sunt ucigași, violatori, sau pur și simplu ființe inferioare, care nu merită să trăiască. Prin asta, poporul era convins să se angajeze în luptă și să elimine dușmanii fără vreo umbră de conștiință sau de regret.

Citeste
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească
Tot despre incidentul de la Muzeul Țăranului Român și tradiționala intoleranță românească

Pentru că am mai scris un editorial despre incidentul din 4 februarie de la Muzeul Țăranului Român, reiau acest subiect, de data aceasta pentru a reproduce integral comunicatul de presă dat de regizorul Cristian Mungiu în această privință. Vă recomand să îl citiți și să meditați la ceea ce singurul regizor român laureat cu Palme dOr spune despre această nefericită întâmplare, care ne mânjește peste tot în percepția lumii (și nimănui din oficialii de aici nu pare să îi pese):

Citeste
Un film cu gay, Socrate și bula noastră de Facebook
Un film cu gay, Socrate și bula noastră de Facebook

Ce legătură au cele trei concepte din titlu, veți întreba. Să vă explic: ieri se proiecta la Muzeul Țăranului Român filmul „120 de bătăi pe minut”, un film despre comunitatea gay din Paris, în anii 90, și ACT UP, grupul de acțiune civică, alcătuit din tineri gay, ce lupta prin acțiuni de stradă și uneori prin acte de vandalism, pentru vizibilitatea comunității gay și a problemelor sale (respectiv accesul la tratamentele antiretrovirale, care erau în etapa de cercetare la acel moment). În timpul proiecției filmului de la Muzeul Țăranului Român (film care a fost premiat la Cannes cu Marele Premiu), un grup de tineri ortodocși, apărători ai valorilor conservatoare, a intrat în sala de proiecție și a început să cânte imnuri religioase cu intenția clară de a boicota proiecția unui film neconform cu valorile lor.

Citeste