Now Reading
Despre plictiseala si alte nefericiri

Despre plictiseala si alte nefericiri

In general, ne simtim plictisiti atunci cand nu suntem stimulati. Avem nevoie de stimulare din mediu inca din primele zile de viata. Atunci cand mediul nu este ofertant, ne simtim plonjati intr-un vid de atentie si de activitate pe care nu il suportam prea usor.

Sfintii Parinti vorbesc despre akedia sau demonul amiezii, cel al vidului afectiv si lipsei de chef pentru orice
. Este considerat cel mai periculos pentru calugarul incercat de acest demon.

Asadar, plictiseala este oricum, numai subiect frivol nu. Psihologul american Mihaly Csikszéntmihalyi, care studiaza creativitatea si starile pozitive de constiinta (starile de „flux“, in care ne simtim transportati, fericiti ca indeplinim o activitate foarte placuta, care ne face sa iesim din timp si ne da sentimentul de fericire si de plenitudine), spune ca plictiseala intervine atunci cand sarcinile de indeplinit sunt ceva mai putin provocatoare decat capacitatea noastra de performanta la un moment dat.

Cu alte cuvinte, cand facem chestii prea simple. Avem nevoie de sarcini cu putin mai grele decat putem face la un moment dat, pentru a ne simti bine.

Dar oare „numai prostii se plictisesc“? Oamenii inteligenti – nu? Prostia e o notiune foarte relativa, dupa cum bine stim – asadar, sa o luam metaforic.

Se plictisesc aceia care nu stiu sa-si gaseasca o activitate stimulatoare si placuta lor insilor. In criza de inspiratie, pot alege sa se stimuleze inclusiv prin drog.

Plictiseala este si un important indicator al depresiei. Ne plictisim cand suntem deprimati, deci nu ne apucam de nimic – nefacand nimic, ne plictisim si mai si, iata un cerc vicios.

Ce e de facut? Sa ne „scuturam“ (asa cum facem la inceputul unui program de slabit in care ne propunem sa trecem de pragul de neplacere dat de alergatul timp de 40 de minute) si sa ne apucam pur si simplu de ceva.

De ce scriu aceste lucruri? Un recent studiu Soros arata ca tinerii din Romania sunt, in general, blazati. Mi se pare foarte periculos. Daca ei nu gasesc nimic de facut la varsta la care energia este la apogeu, ce sa mai ceri unui sexagenar?

Este foarte posibil ca mediul scolar si extrascolar din Romania sa fie putin stimulator. Sau chiar sa reprezinte o stimulare negativa. Nu le place ce invata, deci nu invata, isi cauta altceva de pierdut vremea.

Dar nu ma indoiesc ca exista in fiecare loc o multime de lucruri de facut, si poate ca nu trebuie decat putina imaginatie pentru a crea un cadru pozitiv de activitate.

De la plantat copaci la citit ziarul unui batran, iata activitati cu sens social. As milita aici pentru crearea unei culturi a voluntariatului la noi.

Exista extrem de putini tineri dispusi sa munceasca pe gratis pentru o cauza buna. De ce? De ce nu vad si beneficiile acestei activitati?

De ce sunt invatati ca totul se plateste? O multime de intrebari al caror raspuns va invit sa il gasiti dumneavoastra.

Haideti sa scriem impreuna un articol pe aceasta tema. Raspunsurile dvs. la aceste intrebari, trimise pe adresa [email protected], vor fi studiu de caz.

Apropo, 2011 este Anul International al Voluntariatului.

 

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com

Foto: shutterstock.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top