Eternul inceput

Se pare ca este una dintre cele mai deprimante perioade ale anului, consecutiva euforiei de Sarbatori, inceputul anului, confruntarea cu noi insine, asa cum suntem, fara zorzoane, fara serbari, uneori foarte singuri. Asta ma duce cu gandul la faptul ca traim ritmati de evenimente externe, de oameni din jur, de obiecte si de un calendar in fata caruia nu comentam.

 

Dar timpul subiectiv e altceva. Timpul subiectiv inseamna o carte captivanta citita in vreme ce toata lumea alearga dupa cumparaturi, de parca tot restul zilelor anului nu ar fi deschise magazinele.

Timpul subiectiv, mai bogat si mai recompensant, inseamna sa nu-ti pese prea mult de ritualurile celorlalti, mai ales de cele induse de marketing. Sa faci ce vrei… Sa recunoastem: uneori e cel mai dificil lucru. Marea parte a oamenilor nu este libera, are obligatii fata de familie, de companie, de X, de Y.

Cu toate astea, cred ca exista zone unde libertatea poate fi un pic… expandata. Cunosc o familie de tineri care isi petrece fiecare weekend la parintii din provincie, desi relatiile nu sunt chiar fericite intre generatii.

Obligatiile de necontestat vreodata, ideea fixa ca „mergem in weekend la parinti“ imi par o forma de sclavie autoimpusa. Nu predic despre ruperea relatiilor de familie, ci despre limitele sanatoase, care, odata impuse, aduc un plus de libertate.

Un weekend in cadru restrans, mai agreabil, poate. Sau care macar deschide premisele unei constructii separate, originale, a relatiei.

Un alt teren ar fi cel al biroului, unde prestam, volens-nolens, minim opt ore fara sa comentam. Am norocul sa lucrez intr-o companie unde vederile largi fac sa nu fie nevoie de prezenta la birou zi de zi, si cred ca acesta este un precedent fericit, care arata ca oamenii pot face performanta fara sa fie legati de glie.

Spun asta, pentru ca, in marea majoritate a cazurilor, nu e… cazul. Oamenii nici macar nu isi pun problema ca ar putea avea un program mai flexibil, darmite sa il ceara.

Sunt surprinsa sa vad cat de obedienti (in sens nefericit) suntem noi, romanii. Contestarea ordinii sociale curente, sau macar punerea ei sub semnul intrebarii, e sanatoasa.

Ne laudam ca „bucurosi le-om duce toate“. Sincer, asta e o filosofie inferioara. Nu, nu trebuie sa le ducem bucurosi pe toate, pentru ca viata e scurta… Consensul nu e intotdeauna bun. Nu pledez aici pentru conflict, ci pentru asertivitatea sanatoasa.

Scriu lucrurile astea pentru oamenii concreti pe care ii cunosc, cei ce ma citesc si care au nevoie sa se scuture putin si sa o ia de la inceput. Este ianuarie, o perioada cam deprimanta, dar sa nu uitam ca tristetea trece ca prin minune daca trecem la actiune. Nimic nu e mai energizant ca actiunea.

 

Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com

Foto: shutterstock.com

 

 

Comentează și tu
Recomandări
Macron şi nevasta lui, sau de ce le iertăm bărbaţilor ceea ce nu li se iartă femeilor
Macron şi nevasta lui, sau de ce le iertăm bărbaţilor ceea ce nu li se iartă femeilor

Gata, are Franţa un preşedinte tânăr şi tabloidele un motiv de bârfă. Mai precis, relaţia conjugală dintre preşedintele de 39 de ani, Emmanuel Macron, şi soţia lui, Brigitte, de 64 de ani. Un cuplu cu totul şi cu totul neconvenţional, chiar şi pentru libertina Franţă (ca o curiozitate, francezii sunt cea mai tolerantă naţie dintre cele europene în privinţa adulterului între europeni).

Citeste
3 Mai - Ziua Mondială a Libertăţii Presei
3 Mai – Ziua Mondială a Libertăţii Presei

Dragi cititori, azi e Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Bun prilej să reflectăm toţi la tot ce consumăm ca ştire sau orice fel de mesaj. Pentru că lucrăm în presă.

Citeste
„Unii oameni consideră că au făcut destul, că nu mai depinde de ei, că alţii au de făcut, şi că aşa e să fie: unii cu sărăcia, alţii cu bunăstarea... “   
„Unii oameni consideră că au făcut destul, că nu mai depinde de ei, că alţii au de făcut, şi că aşa e să fie: unii cu sărăcia, alţii cu bunăstarea… “  

Ștefan Dărăbuș este Director regional pe Europa Centrală și de Sud, al fundaţiei Hope and Homes for Children. Am publicat ieri o primă parte a interviului în care vorbeşte despre situaţia copiilor instituţionalizaţi din România.

Citeste
„Autorităţile nu fac locuinţe sociale, lăsând sub cerul liber sute de mii de copii şi familiile lor“
„Autorităţile nu fac locuinţe sociale, lăsând sub cerul liber sute de mii de copii şi familiile lor“

Sunt în România peste 300.000 de copii care suferă traiul în sărăcie şi sunt expuşi riscului de separare familială şi vreo 7.500 de copii care încă sunt supuşi abuzurilor instituţionalizării. Vreo 100.000 de copii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi care sunt în risc foarte mare de instituţionalizare, 400.000 de copii nu merg la şcoală în mod regulat.

Citeste
Mârlănie la Primărie. Despre agresarea fizică a unor femei în Primăria condusă de Gabriela Firea
Mârlănie la Primărie. Despre agresarea fizică a unor femei în Primăria condusă de Gabriela Firea

Când am citit despre agresiunea asupra consilierelor Ana Maria Ciceală, Raluca Teodor și Roxana Wring, în timpul unei ședințe de la Primăria Capitalei, am avut o reacție viscerală de greață. Pentru că în anul de grație 2017, iată că în Primăria București, condusă de o femeie, onorabila Gabriela Firea, alte trei femei să fie insultate și agresate fizic.

Citeste
Dezvoltarea personală azi, curat meșteșug de tâmpenie
Dezvoltarea personală azi, curat meșteșug de tâmpenie

Nu știu alții cum sunt, dar eu mai dau uneori peste site-uri, filme și postări de Facebook pe teme de dezvoltare personală. Căci lucrând eu la Psychologies, sunt alimentată cu astfel de conținut pe canalele media pe care le urmăresc.

Citeste