7 metode să-l uiți pe bărbatul visurilor tale

Uneori, atunci când îl găsești pe bărbatul visurilor tale poți să descoperi că… tu nu ești femeia visurilor lui. Așadar, ca o operație fără anestezie, va trebui să ți-l scoți din suflet. Eu, una, am obosit să-l mai iubesc. Și am găsit metode să-l uit. Mai exact, vreo 7.

Citește și:

Am fost amantă și nu regret. Încă îmi e prieten bun.

De ce am recurs la ghosting? Pentru că era mai simplu…

Nimeni nu este atât de minunat…

Atunci când simți că l-ai găsit, când îți place cum duce lingura la gură, cum spune povești și cum te pierzi în ochii lui, efectul este egal cu cel al unei lobotomii. Perioada de îndrăgostire este cruntă și chiar cele mai echilibrate persoane se rătăcesc atunci când au impresia că l-au găsit. Pe el, Alesul.

Cel care în poză dă atât de bine, încât încununează toate așteptările noastre. Și totuși, în 20 de ani de mâncat împreună și auzit aceleași povești, cu siguranță vor prima alte calități. Te ascultă? Te poți baza pe el? Te simți iubită și respectată? Există încredere?

Eu una, mi-am dat seama că îl iubesc pentru ceea ce este el, dar asta nu înseamnă că îmi este potrivit mie. Sună complicat?

Mi-am propus să deschid ochii și să văd ce nu-mi place din toată imaginea atrăgătoare pe care o reprezenta. Și este un efort considerabil când ai în față tot ce-ți dorești. Și știi ce nu mi-a plăcut? Că nu mă iubea. Restul, chiar că nu mai contează…

 

…și m-a trăznit

L-am cunoscut la muncă. Pe atunci ne schimbam sediul, motiv pentru care încercam să am grijă și de șantier și de sarcinile zilnice. Iar dacă de regulă folosesc balsam și mască pentru păr, acum foloseam intens… moloz. Iar parfumul de șapă mă însoțea și noaptea la culcare. Divă total – depresia aproape.

Dar într-o zi dintre cele în care îmi exploram talentele de muncitor necalificat, a apărut el, pentru o întâlnire X. Cămașă albă, jeans, 1,90, ochii albașri, fost jucător de baschet. Mai avea și succes în afaceri, ca să fie toată imaginea nașpa de tot. Nașpa să îi reziști.

Adică… arăți bine, ai cuvintele la tine și ești și competitiv? Fugi d’aci! Eu, în schimb, arătam că am nevoie de un duș. Și vreo trei săptămâni captivă într-un SPA. Fix cum visăm toate să arătăm când ne întâlnim bărbatul visurilor.

Pentru că atunci când l-am văzut, am uitat ce trebuie să discut cu el, ce proiect aveam să-i propun și încercam să îmi amintesc exact cum mă cheamă. Și sunt directorul unei divizii. Eu negociez cele mai mari contracte pentru firmă, cu cei mai… să zicem dificili clienți.

Nu o să mă vezi bâlbâită, trăgând de timp, nesigură sau folosind drept compensare pentru incompetență „arme de seducție”. Sau, dacă vrei să mă vezi ca pe o scolăriță îndrăgostită de băiatul înalt, slab și timid din ultima bancă, pune-l pe X în fața mea.

Chiar și acum, după 10 ani, am aceeași reacție la X. Fix povestea cu Superman și kriptonita. Kriptonită acută.

Atunci când vorbea, probabil putea să îmi citească și prognoza meteo, la fel de sensibilă aș fi fost. De la tonul vocii, la felul de a-și alege cuvintele, de a glumi și flirta subtil, fără grosolănii, era povestea pe care o căutasem mereu.

Zici că nu există dragoste la prima vedere? Așa ziceam și eu… până la X.

 

Iubire mare, dar numai de-o parte

Am devenit iubiți la scurt timp. Eram încântată că sentimentul este reciproc. Cel puțin, atracția era. Și era un iubit fantastic. Așa, ca totul să fie și mai greu. Dar era și ocupat. Suficient de mult încât eu să fiu undeva în fundal. Mereu. Treceau săptămâni și nu ne vedeam. Eram… doar amanți.

Și mi-a fost suficient. Cam cinci ani. Pentru că în tot acest timp am sperat că mă va vedea. Mă va cunoaște și poate o să fim mai mult. Dar povestea nu a fost așa. El era bărbatul visurilor mele, eu nu eram femeia visurilor lui. Așa că mi-am propus să ies din relația (mult spus relație) cu el. Cum? Amintindu-mi cine sunt eu și cam ce cred eu că merit.

Primul pas: spune-i că ești ocupată. Nu încercam să par greu de abordat. Nu era cazul între noi doi. În mod absurd, în ciuda relației pe care o aveam, exista intimitate. Existam noi doi și eram deschiși unul cu celălalt. Eu spuneam că vreau relație, el că nu. Cam aici se încheia intimitatea emoțională.

Al doilea pas: când îți vine în minte, nu uita că nu te vrea pe tine! Deseori mă trezeam cu gândul la el. La râsul lui, la gestul pe care îl face cu mâna „e un fleac”, la poveștile comune. Îmi era dor de felul în care miroase și cel în care mănâncă ciocolată. Și de țigara comună de după sex.

Niciunul nu fumăm, dar împărțeam complice o țigară, uneori, în pat. Iar ca să ies din scenariul în care mă îndrăgostesc și mai tare de ceea ce e în mintea mea și nu în realitate, îmi repetam „Nu mă iubește, asta e clar. Vreau să nu fiu iubită?”.

Pasul trei: ieși din casă! Am început să cunosc oameni noi. Am acceptat să ies la întâlniri, la cină sau la film cu câte un bărbat interesant. Nu a funcționat nimic, nu am dus nimic mai departe. Dar m-am străduit să îmi reiau ritmul. Să mă desprind de trecutul cu el.

Pasul patru: dacă vrei să meargă ceva, nu face comparații! Am întâlnit pe cineva care mă făcea să râd mult. Era deschis, simpatic, isteț și… dornic de o relație cu mine. Așa că mi-am propus să încerc. Pe X nu-l mai văzusem de șase luni. Noua mea tentativă nu a funcționat.

Nu știa să povestească, nu era atât de șarmant, de educat, de înalt, de ochi albaștri, de ce vreți voi. Am renunțat în scurt timp. Nu eram sinceră cu el și nici vindecată de X. Care după 10 luni m-a căutat. Voia să ieșim la o cafea. Putem fi prieteni, nu? Am acceptat. A fost o cafea cu sex, pentru că…. nu putem fi prieteni! Nu?!

Pasul cinci: nu face sex cu bărbatul pe care încerci să îl uiți. A fost o idee proastă care s-a încheiat cu noi speranțe că poate funcționăm. Că poate își va dori o relație. Poate și el ține la mine… Trei luni mai târziu și niciun semn din partea lui, am realizat că m-am amăgit singură iar. Nu vrea. Nu pe mine, cel puțin.

Pasul șase: aștepți vreun semn? Ai neclarități? Ia de-aici! L-am cunoscut pe Dan. Bărbat inteligent, cu o carieră frumoasă, simțul umorului și calm nemăsurat. Treptat, cu răbdare din partea lui, am ajuns de m-am îndrăgostit. Pentru că X are un al șaselea simț, m-a căutat taman atunci. Am fost curajoasă. I-am spus că sunt cu cineva.

Mi-a răspuns (cu o sinceritate care m-a durut în măduva oaselor) că se bucură pentru mine! Trei luni mai târziu relația cu Dan s-a încheiat cu un ghosting din partea lui. Dincolo de calități… avea mai multe probleme decât atuuri. Am fost vulnerabilă o perioadă. Suficient încât să îi scriu lui X un mesaj simplu… „Ce faci?”. Mi-a răspuns la fel de simplu „La munte cu iubita”.

Pasul șapte: învață să contezi tu! Am realizat că două despărțiri definitive în același timp sunt prea mult. Și că merit o vacanță. Așa că am plecat în Asia, două săptămâni. (efectul era același și dacă plecam la Sinaia…).

Prima săptămână am plâns. Aveam nevoie să mă descarc. A doua săptămână am realizat că mi-am dat toate economiile pe excursia aceea și aș face bine să mă și bucur de ea. Și am realizat că pot să mă simt bine cu mine. Să trăiesc experiențe frumoase. Să nu conteze X sau Dan sau alt amețit. Să mă iert pentru greșeli. Să merg mai departe.

Încă încerc să nu mai simt nimic pentru X. Nu e simplu. L-am asociat prea mult cu ceea ce îmi doresc. Cu ce credeam că îmi doresc. Pentru că sincer, îmi doresc să fiu iubită și apreciată. O relație securizantă afectiv, în care există încredere și deschidere. Și dorință de ambele părți. Sunt singură acum, dar după experiențele avute, singurătatea îmi priește.

Există metode mai simple să îl uiți pe bărbatul visurilor tale? Dacă da, aștept sfaturi.

Foto: 123rf.com

loading...
Comentează și tu
Recomandări
Am divorțat de soție, nu și de fiica mea
Am divorțat de soție, nu și de fiica mea

Nu sunt un părinte ideal, nici nu cred că aș putea visa asta. Am divorțat de soție acum 3 ani, dar rămân același tată pentru fiica mea, iar prezența mea în viața ei este și va rămâne constantă.

Citeste
Nu am avut curaj să îi spun că îl plac, iar acum regret...
Nu am avut curaj să îi spun că îl plac, iar acum regret…

Fusesem colegi și ne-am reîntâlnit după câțiva ani. Mă plăcea, dar eu mi-am dat seama prea târziu că și eu îl plac. Nu am avut curaj să îi spun și acum regret.

Citeste
Nu înțeleg femeile care nu au inițiativă în pat
Nu înțeleg femeile care nu au inițiativă în pat

Am multe cunoștințe și amice cărora să ai inițiativă în pat li se pare înjositor. Au impresia că doar femeile ușuratice fac asta. Apoi se vaită că nu le funcționează relațiile…

Citeste
Credeam că am întâlnit bărbatul perfect, dar el avea două relații în paralel
Credeam că am întâlnit bărbatul perfect, dar el avea două relații în paralel

Eu nu înțeleg de ce unii bărbați au relații în paralel! Avea o iubită oficială și la final tot pe mine a încercat să dea vina, dar nu i-a mers…

Citeste
Dacă după prima întâlnire nu îmi place băiatul, mă retrag fără să-i dau prea multe explicații
Dacă după prima întâlnire nu îmi place băiatul, mă retrag fără să-i dau prea multe explicații

Mi-ar plăcea să găsesc partenerul potrivit. Iar pentru asta ies la întâlniri. Totuși, dacă după prima întâlnire nu îmi place băiatul, nu simt nevoia să îi dau prea multe explicații. Poate greșesc…

Citeste
A fost laș?! I-am făcut cadou o pereche de momițe, că îi lipseau! Să vadă ce e aia despărțire!
A fost laș?! I-am făcut cadou o pereche de momițe, că îi lipseau! Să vadă ce e aia despărțire!

Ai fost vreodată părăsită brusc, fără explicații? O despărțire nu e ușoară, dar când individual dispare-n ceață dezamăgirea e și mai mare. Mariana a trecut peste tristețe și i-a dat o lecție fostului cât să o țină minte toată viața.

Citeste