Bunica mea m-a învățat că pot și merit să fiu iubită

Nu am avut parte de părinți iubitori, dar am avut norocul să am parte de bunica mea, care m-a învățat iubirea. Am pierdut-o, iar dorul de ea nu va putea fi înlocuit de nimeni.

Citește și:

Îmi e foarte greu să renunț la un comportament nociv: dependența de dulciuri

Mă doare să constat, dar semăn cu mama

Am fost crescută de bunica mea. Dincolo de toate recomandările de parenting existente, anumiți părinți ajung să facă copii din motive egoiste sau superficiale.

Pe scurt, unora li se pare interesant. De la cât de grozav e să dai vestea unei sarcini sau nașteri, la cât de dificil este să crești un copil, puțini fac pașii necesari.

Ai mei, voiau copii pentru că, nu-i așa, asta fac cuplurile căsătorite. Despre creșterea lor nu s-au mai interesat, au lăsat totul în seama bunicii mele.

Din fericire, bunica asta știa să facă cel mai bine: să crească copii. Nu știu să cunosc atâta dedicare și iubire față de un copil cum am văzut la ea.

Eu nu îmi amintesc ca ea să fie obosită, stresată de câte are de făcut sau supărată că suntem în grija ei permanentă. Și eu și fratele meu, am cunoscut o singură mamă: pe ea.

Părinții mei au divorțat când aveam 10 ani, tata ne-a abandonat definitiv, iar mama și-a refăcut viața. A avut un alt copil cu noul soț, care a devenit ceva mai important pentru ea decât eram noi, iar eu și fratele meu am rămas cu părinții pe care îi aveam deja, respectiv bunicii.

Chiar și tataia, fost cadru militar, și un bărbat mai dur din fire, a trăit rolul de părinte cu noi. Și l-am trecut prin multe. De la a-i lipi bomboane în păr când dormea (aveam 3 ani și voiam să mănânce și tataia bomboane) la a plânge că nu vrea să spună la grădiniță că el e tata și nu tataia.

În schimb, bunica mea, acum că sunt adult, știu că a fost cea mai importantă persoană în dezvoltarea mea emoțională.

Dacă pentru mama eram un factor perturbator dacă aveam vreo nevoie… de supărări nici nu mai vorbim, pentru mamaia eram un copil care, printre alte nevoi, avea și nevoi emoționale de satisfăcut.

Dacă mama mă certa în caz că nu făceam exact ce spune ea, dacă țipa la mine sau mă pedepsea când i se părea ei că „sunt prea răsfățată” sau mă acuza că mă prefac și încerc să o manipulez când plâng, bunica știa să mă asculte și să mă ia în brațe. Știa, totodată, să îmi spună că mă iubește și dacă mă certa.

Știu cât de dificil este să ai părinți dezinteresați, distanți și egoiști. Evident, au lăsat urme. Dar, uneori, este bine să nu uităm acei oameni care ne-au ajutat să avem încredere în noi înșine, să compensăm neajunsurile, să înțelegem că merităm iubire.

De la ai mei am învățat că nu merit nimic. De la bunica mea, am învățat să contez. Iar pentru viitorul meu, aleg să nu uit niciodată, atunci când (încă) mai sunt copleșită de comportamentul părinților, că am avut-o pe ea în viața mea.

Știu că datorită ei sunt cine sunt azi. Îmi lipsește enorm, iar timpul cu ea a fost prea scurt, chiar dacă am avut-o 30 de ani lângă mine.

Mi-aș fi dorit să nu o pierd niciodată. Dar știu, în egală măsură că nu o voi pierde pentru că este parte din mine. Și îi mulțumesc că m-a iubit.

Foto: 123rf.com

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cum să ai o nouă relație de cuplu? Ieși din casă!
Cum să ai o nouă relație de cuplu? Ieși din casă!

După ce m-am văitat mult timp că mi-ar plăcea să am o nouă relație de cuplu, dar nu găsesc pe nimeni, am primit și cel mai simplu răspuns posibil: întâi, să ies din casă.

Citeste
Mama a greșit renunțând la viața ei pentru a-mi fi mie bine
Mama a greșit renunțând la viața ei pentru a-mi fi mie bine

Mama m-a iubit mult și am crescut știind că sunt valoroasă și că merit să fiu fericită. Dar faptul că nu a avut grijă de ea, a lăsat sechele.

Citeste
Confesiuni: Tu cum remediezi un conflict cu partenerul de cuplu?
Confesiuni: Tu cum remediezi un conflict cu partenerul de cuplu?

Știm deja că certurile în cuplu sunt firești și chiar utile pentru sudarea relației și o mai bună cunoaștere a partenerului. Câțiva cititori ne-au povestit cum remediază ei un conflict în cuplu.

Citeste
Bunica mea m-a învățat că pot și merit să fiu iubită
Bunica mea m-a învățat că pot și merit să fiu iubită

Nu am avut parte de părinți iubitori, dar am avut norocul să am parte de bunica mea, care m-a învățat iubirea. Am pierdut-o, iar dorul de ea nu va putea fi înlocuit de nimeni.

Citeste
Nu îmi place furia pe care o simt, dar face parte din mine
Nu îmi place furia pe care o simt, dar face parte din mine

Cel mai greu îmi stăpânesc furia. O conștientizez când apare, dar cu greu o pot stăpâni. Iar costurile de energie sunt imense. La fel și frustrarea de a nu o fi exprimat…

Citeste
Decât să își recunoască greșelile, părinții mei preferă să mă umilească
Decât să își recunoască greșelile, părinții mei preferă să mă umilească

Părinții mei puteau fi la fel ca oricare alții: imperfecți, umani, supuși erorilor. Dar nu sunt așa. Au ales ceva diferit. În principiu, pentru binele lor exclusiv.

Citeste