Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?

Recent am început să practic meseria de psiholog, dar încă din timpul facultății primeam această întrebare. Sunt psiholog, nu X-men.

Citește și:

Nu îmi place când prietenii mei bărbați încep să-și bârfească partenerele în fața mea

Obișnuiam să muncesc chiar și în concediu. Când am spus stop, au apărut nemulțumiri…

Practic psihologia în supervizare, deci sunt nou intrată în această branșă și deseori primesc această întrebare din partea celor din jur: „Faci psihologia? Deja m-ai analizat.. ce părere ai despre mine? Ce diagnostic îmi pui?”

În special când nu vorbim despre o relație formată, ci despre simple cunoștințe, întrebarea este reduntantă și deja obositoare.

Da, avem cu toții nevoie de validare, iar unii consideră că una venită din partea unui specialist în psihologie, ar contribui semnificativ la CV-ul personal.

În realitate, sincer, nu am nicio parere dincolo de cele uzuale pe care și le poate face oricine.

Da, poate acord o mai mare atenție limbajului non-verbal sau tendințelor inconștiente pe care un interlocutor le strecoară într-o conversație. Dar de aici până la o anamneză, e drum lung și, de regula, percep o taxa pentru asta.

În relațiile de zi cu zi, psihologul nu se comportă ca în cabinet. Cabinetul este spațiul în care își practică meseria și însoțește un client pe drumul cunoașterii de sine, dezvoltării personale și rezolvării de probleme.

Dar acest demers presupune un contract implicit în care i se solicită prezența și sprijinul. În viața de zi cu zi, psihologii nu inițiază ședințe de terapie la o cafea. Iar dacă fac acest lucru, probabil nu sunt cei mai recomandați specialiști.

Nu mai investiți psihologii cu puteri supranaturale, priviri cu raze X și talente de ghicitori în cafea. Și nici nu vă coborâți la nivelul la care altul deține răspunsuri despre voi înșivă. Oricine ar fi acest altul.

Dacă într-adevăr ai nevoie de ajutor, fă-ți o programare la cabinet. Iar dacă ai obiceiul de a căuta frecvent astfel de validări, poate ar trebui să te grabești cu programarea aceea…

Foto: shutterstock.com

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Confesiuni cu umor: Tu ce gafe ai făcut la prima întâlnire?
Confesiuni cu umor: Tu ce gafe ai făcut la prima întâlnire?

Cu toții facem gafe. Uneori, reușim să le facem chiar la prima întâlnire, când ne-am dori să lăsăm o impresie cât mai bună. Iată ce au pățit câțiva cititori.

Citeste
Cum să (nu) pui pe fugă un bărbat cu care îți dorești o relație
Cum să (nu) pui pe fugă un bărbat cu care îți dorești o relație

Eram pregătită pentru o nouă relație. Îmi era foarte clar. Iar karma m-a ajutat să găsesc un bărbat cu care să vreau asta concret. Dar eu, aparent, aveam alte planuri. Despre care nici eu nu știam.

Citeste
Nu-i așa că meriți ceva mai bun?
Nu-i așa că meriți ceva mai bun?

În iubire, după experiențele avute, mi-am repetat și eu mereu: Meriți ceva mai bun. Sunt de acord. Problema este… unde găsesc?

Citeste
Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?
Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?

Recent am început să practic meseria de psiholog, dar încă din timpul facultății primeam această întrebare. Sunt psiholog, nu X-men.

Citeste
Dating: Încă mai speri să te sune tipul acela simpatic sau îți vezi de viața ta?
Dating: Încă mai speri să te sune tipul acela simpatic sau îți vezi de viața ta?

Când suntem singure, în căutarea unui partener, avem această înclinație de a rămâne agățate de câte o speranță. Că o să mă sune. Că și el mă place la fel de mult. Din regulile de dating mereu lipsește una: Nu te grăbi cu așteptările!

Citeste
Confesiuni: Ce înseamnă să fii un părinte bun?
Confesiuni: Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Cu toții ne punem această întrebare și fiecare dintre noi își dorește să fie un părinte cât mai bun. Iată confesiunile câtorva părinți haioși.

Citeste