Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?

Recent am început să practic meseria de psiholog, dar încă din timpul facultății primeam această întrebare. Sunt psiholog, nu X-men.

Citește și:

Nu îmi place când prietenii mei bărbați încep să-și bârfească partenerele în fața mea

Obișnuiam să muncesc chiar și în concediu. Când am spus stop, au apărut nemulțumiri…

Practic psihologia în supervizare, deci sunt nou intrată în această branșă și deseori primesc această întrebare din partea celor din jur: „Faci psihologia? Deja m-ai analizat.. ce părere ai despre mine? Ce diagnostic îmi pui?”

În special când nu vorbim despre o relație formată, ci despre simple cunoștințe, întrebarea este reduntantă și deja obositoare.

Da, avem cu toții nevoie de validare, iar unii consideră că una venită din partea unui specialist în psihologie, ar contribui semnificativ la CV-ul personal.

În realitate, sincer, nu am nicio parere dincolo de cele uzuale pe care și le poate face oricine.

Da, poate acord o mai mare atenție limbajului non-verbal sau tendințelor inconștiente pe care un interlocutor le strecoară într-o conversație. Dar de aici până la o anamneză, e drum lung și, de regula, percep o taxa pentru asta.

În relațiile de zi cu zi, psihologul nu se comportă ca în cabinet. Cabinetul este spațiul în care își practică meseria și însoțește un client pe drumul cunoașterii de sine, dezvoltării personale și rezolvării de probleme.

Dar acest demers presupune un contract implicit în care i se solicită prezența și sprijinul. În viața de zi cu zi, psihologii nu inițiază ședințe de terapie la o cafea. Iar dacă fac acest lucru, probabil nu sunt cei mai recomandați specialiști.

Nu mai investiți psihologii cu puteri supranaturale, priviri cu raze X și talente de ghicitori în cafea. Și nici nu vă coborâți la nivelul la care altul deține răspunsuri despre voi înșivă. Oricine ar fi acest altul.

Dacă într-adevăr ai nevoie de ajutor, fă-ți o programare la cabinet. Iar dacă ai obiceiul de a căuta frecvent astfel de validări, poate ar trebui să te grabești cu programarea aceea…

Foto: shutterstock.com

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Nu suntem un cuplu perfect, dar suntem mai fericiți împreună
Nu suntem un cuplu perfect, dar suntem mai fericiți împreună

Nu mi-am dorit vreodată un cuplu perfect, dar dacă mi l-aș imagina… aș ști ce îmi doresc. Eu și soțul meu nu suntem perfecți, dar suntem fericiți împreună. Mai fericiți.

Citeste
Chiar nu mă entuziasmez când văd orice copil...
Chiar nu mă entuziasmez când văd orice copil…

Cei mici îmi sunt simpatici. Unii, cel puțin. Se spune că nu există copii urâți și sunt de acord cu acest lucru, pentru dezvoltarea lor armonioasă… Dar eu chiar nu mă entuziasmez la orice copil.

Citeste
Cea mai mare dezamăgire amoroasă nu a fost infidelitatea
Cea mai mare dezamăgire amoroasă nu a fost infidelitatea

Credeam că infidelitatea este cel mai rău lucru… nu este. Poate de aceea, sunt și cupluri care trec peste un astfel de episod. Eu am trăit o altfel de dezamăgire amoroasă.

Citeste
Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?
Ești psiholog? Ce părere ai despre mine?

Recent am început să practic meseria de psiholog, dar încă din timpul facultății primeam această întrebare. Sunt psiholog, nu X-men.

Citeste
O fi el băiat bun, dar dacă nu există chimie, rămânem prieteni!
O fi el băiat bun, dar dacă nu există chimie, rămânem prieteni!

Nu cred că soluția pentru o viață de cuplu împlinită este să găsești un „băiat bun”. Dacă îți găsești unul potrivit ție, atunci poate ai o șansă.

Citeste
Lecția de profesionalism și omenie învățată la Ospedale Maria Santissima Addolorata
Lecția de profesionalism și omenie învățată la Ospedale Maria Santissima Addolorata

Am văzut că poți fi tratat cu profesionalism și omenie într-un spital. Nu doar în filme există medici dedicați meseriei lor…

Citeste