M-am îndrăgostit de un dependent de droguri. Apoi de altul.

Da, da. Cum aţi auzit. M-am îndrăgostit de un dependent de droguri. După ce m-am despărţit şi  vindecat de el, m-am îndrăgostit de alt dependent.

Citește și:

Am avut o căsnicie bună pentru că nu l-am iubit niciodată

Nu știu ce să fac să nu-mi mai fie infidel…

Nu ştiu ce am, dar în ultima vreme mi se întâmplă chestii bizare. Locuiesc în America, New York mai precis, şi am divorţat de 3 ani de soţul meu, tot român, care s-a întors în România. Noi am venit împreună în Statele Unite, cu Loteria Vizelor, am vrut să ne facem aici un viitor, dar iată că pe plan personal nu a prea funcţionat…

La vreo 2 ani după divorţ, după ce mi-am revenit din singurătatea care parcă m-a lovit cu ciocanul în moalele capului, după ce mi-am plâns de milă vreo 10 luni că „altele au noroc şi eu nu“, că de ce unele femei au căsnicii fericite şi eu nu am acest noroc… ei bine, după această perioadă de doliu după căsnicia mea, am întâlnit un şarmant american cu origini indiene şi germane (aici e un metisaj uman superb) şi, după vreo câteva întâlniri, am ajuns în pat.

Ce să zic, m-a topit. Era inventiv şi vesel , cu un chef sexual de invidiat. Am fost împreună vreo 3 luni, timp în care m-am îndrăgostit de el şi voiam să rămânem împreună şi să facem 5 copii.

Sigur, au fost nişte rezerve, cum ar fi faptul că eu spuneam ceva care, credeam eu că e isteţ şi haios, iar el mă contrazicea pe ton serios, iar odată, de faţă cu 2 prieteni ai noştri, a fost foarte sarcastic la adresa mea.

Prietenii mei nu păreau să sesizeze ceva greşit, deci poate că am fost eu prea sensibilă. Dar apoi îmi spunea că el nu îmi vrea răul, că aşa e el, mai sarcastic, şi că dacă îl iubesc, nu ar trebui să vreau să îl schimb.

Nu voiam să îl schimb, deşi mă dureau remarcele lui aşa zis ironice, în realitate destul de muşcătoare.

Dar îl iubeam, mă înnebunea sexual şi voiam să fim împreună. Deja aveam nişte proiecte mari de viitor. Să ne mutăm în Canada, să facem o afacere de import-export acolo şi, desigur, să facem sex, foarte mult sex.

Când a urlat la mine prima data am crezut că nu aud bine, că sunt cu altcineva în casă, că ceva I s-a întâmplat şi nu mai este el însuşi. Menţionez că eu am crescut într-o familie paşnică şi că astfel de ieşiri sunt străine de mine.

Cu soţul meu am avut o relaţie foarte bună. Ne-am despărţit din alte motive decât agresivitatea. De fapt, nu am fost niciodată agresivi unul cu celălalt, nu am ridicat vocea unul la altul.

Când Andrew mi-a spus aşadar să mă duc la naiba, am amuţit. Nu ştiam cum să reacţionez.

De fapt nimeni nu mi-a mai spus aşa ceva. Am tăcut vreo două ore, el a ieşit din apartament şi a revenit peste vreo 3 ore cu un tort minunat şi un buchet de trandafiri cerându-şi scuze.

Am stat amândoi pe canapea să discutăm cam doi oameni civilizaţi, cică. Mi-a spus atunci că e iritabil atunci când nu mai consumă metadonă.

Am amuţit a doua oară pe ziua respectivă. Cum adică metadonă?! Metadona e un substitut pentru droguri tari, atâta ştiu şi eu.

După ce mi-am revenit din amuţeală i-am cerut detalii şi mi-a spus că el e pe metadonă de circa 5 ani şi că de la 20 de ani a consumat cocaină frecvent.

M-am uitat lung la el şi am început să plâng. Acum se explicau şi alte ieşiri ale lui, şi sarcasmul şi răceala deseori. Aşadar eram în relaţie cu un dependent de droguri? Aşa se părea.

Relaţia noastră a mai durat cam un an. Timp de un an ne-am certat şi împăcat cam de 2 ori pe săptămână, el revenea cerându-şi iertare că nu s-a putut controla.

Când m-a îmbrâncit (nu m-a pălmuit, ce să zic, doar mi-a dat un brânci) am spus că e gata. Nu mai vreau să îl văd, să mai aud de el. Evident că a plecat şi a revenit.

Dar eu am aplecat la o prietenă, am stat la eat imp de o lună până când euforia lui s-a potolit şi şi-a găsit altă victimă.

Deja între noi nu mai era mare iubire ci doar o frică mare din partea mea şi o nevoie irepresibilă a lui de mine, de afecţiunea mea. Şi sex.

Ne-am despărţit aşadar. Apoi, câteva luni am fost singură şi am tot intrat pe reţelele de dating care în SUA sunt numeroase şi unde găseşti ce vrei: gay, bi, poliamoroşi, swingers, etc. New York e capitala desfrâului.

Eu nu sunt o libertine, adică îmi place sexul dar numai în cadrul unei relaţii monogame. Ce să fac, am fost crescută de doi părinţi tradiţionalişti.

Pe una din aceste reţele am dat de Dave, un mulatru şarmant, de 1,90, cu ochii de un verde închis, din Puerto Rico.

Dave era designer la o firmă de produse publicitare şi spunea că e foarte straight şi că îşi caută sufletul pereche.

M-a văzut pe mine, blondă, cu bust generos şi s-a gândit că eu aş putea fi sufletul pereche, drept care mi-a scris pe ton de glumă. Să vă spun că pe mine bărbaţii care mă fac să râd mă seduc foarte uşor?

Asta am păţit cu Dave. Cu poantele lui de bad boy din Manhattan, cu pălăria de hipster şi cu degajarea celui care se ştie stăpân pe viaţa lui, am pornit într-o relaţie.

Doar că de data asta hipserul meu mi-a dat de gândit de la început. Am făcut amor pasional vreo săptămână, apoi a dispărut de pe radar timp de altă săptămână.

I-am scris, l-am întrebat dacă am spus ceva greşit, dar nu răspundea. Relaţia noastră a decurs aşa cam vreo 3 luni, eu încercând să aflu ce am greşit, el spunându-mi că trebuia să ştiu şi singură.

M-am lămurit ce am greşti în momentul când mi-a adus nişte iarbă ciudată să o fumăm. Am tras un fim şi am căzut lată. Timp de două zile am fost absentă.

Am realizat, după ce mi-am revenit, că sunt în relaţie cu alt addict. Doar că pentru el nu era nicio problemă asta.

Pentru el, iarba era o sursă de concentrare la muncă, doar că vreo câteva ore mai târziu era absent din sine însuşi. Şi aceste absenţe mă nedumereau pe mine şi mă făceau să cred că am greşit cu ceva.

Sexul dintre noi era exploziv de câte ori reuşeam să ne vedem să să practicăm aşa ceva. Dar şi de data asta am avut puterea să ies din relaţie, pentru că am obosit repede.

Ar trebui să le mulţumesc părinţilor mei care mi-au oferit un model de viaţă de cuplu bună. Măcar ştiu să recunosc relaţiile disfuncţionale şi să plec din ele.

Sigur, că îmi doresc un partener. Toată viaţa mea am fost cu cineva. Doar că încep să cred că în SUA partenerii americani vor avea nişte caracteristici pe care nu prea pot să le „înghit“ eu, din Europa de Est.

Cred că voi căuta totuşi pe cineva care vin din zona aceea, chit că e bulgar sau rus (deşi aici ruşii beau la fel de mult ca acasă la ei…)

Mi-e teamă în acest moment că voi întâlni bărbaţi la fel, care consumă ceva (aici toată lumea consumă) şi că nu voi şti decât atunci când e prea târziu şi m-am ataşat deja de el.

 

NOTA REDACȚIEI: Publicăm aceste confesiuni de la cititorii noștri sub protecția anonimatului, schimbând numele și deseori și inițialele numelor. Invităm la un limbaj civilizat în comentarii, și la lipsa etichetelor și a judecăților morale. Vrem să evidențiem că experiențele umane sunt complexe și că nu există alb și negru, că deseori situația duce la o un comportament sau altul. Le mulțumim celor care au acceptat să povestească.

Foto: 123rf.com