M-am săturat de drame în relația de cuplu

Eu cred că rolul unui partener trebuie să fie pozitiv, benefic. M-am săturat de drame în relația de cuplu. Și așa am destule probleme.

Citește și:

Iubitul meu, din nesiguranță, avea nevoie să fie validat de alte femei. L-am părăsit fără regrete

Vreau un bărbat pe care să mă pot baza! M-a săturat de infantili și iresponsabili

Te poți baza pe el?

E adevărat, atunci când ai un partener vrei să îți fie alături la bine și la greu (mai ales). La fel și tu ar trebui să îi fii alături mereu. Eu nu știu cum am reușit dar am avut la rând doi parteneri care în loc să mă sprijine, să mă înțeleagă sau măcar să accepte anumite situații care nu depind de mine sau de noi… au turnat gaz pe foc.

Adică, nu era suficient că traversam o perioadă dificilă, mai aveam parte de drame și în cuplu. Iar asta mi se pare absurd. Dacă sunt într-o relație, mă aștept să îmi fie mai bine decât atunci când sunt singură, nu?

Respectiv, am pe cineva cu care pot împărți diverse. De la bucurii la responsabilități, de la întrebări și neliniști, la reușite și planuri de viitor. Iar dacă el nu este din același film cu mine, oare ce ar căuta prin preajma mea?

Concret, acum 3 ani am rămas fără serviciu timp de patru luni. Având în vedere că îmi place să muncesc, iar rolul profesional este foarte important, am fost deprimată. Aveam 2 colaborări, dar financiar, insuficiente. Psihic, nu eram foarte bine, munca îmi lipsea mult. Iar interviurile la care ajungeam erau… dezamăgitoare.

Chiar și așa, mă bucuram când ieșeam împreună. Îmi plăcea să vină să rămână la mine peste noapte. Eram împreună de 8 luni. Mi se părea că mă ajută să nu stau cu mintea doar la problema cu care mă confrunt.

Până am constatat că nu era în apele lui. Nu mă întreba cum mă simt și nu făcea nimic special ca să mă simt mai bine. Nici nu îi ceream așa ceva. Mi-ar fi plăcut să fie acolo. Da, mi-ar fi plăcut să îi pot vorbi mai mult, dar nu voiam să în încarc cu această problemă prea tare.

Eu, însă, l-am văzut puțin schimbat. L-am întrebat ce e cu el. Și atunci mi-a zis. Că nu mă gândesc că situația mea ne afectează pe amândoi și relația? Că e apăsător? Că e o perioadă dificilă și asta îl încarcă mult.

Am rămas mută. I-aș fi spus cât de imatur este. L-aș fi întrebat dacă între două beri s-a gândit că este o problemă care mă afectează pe mine în primul rând. Sau oare dacă ar putea face ceva pentru mine?

L-am părăsit la scurt timp. L-am lăsat să fie „afectat” de problemele lui. Eu aveam deja destule și nu îmi era necesar să trăiesc și cu grija lui și a modului în care problema mea se reflectă asupra lui. Dar tare dezamăgită am fost. Mai mult, pentru că 8 luni am stat lângă el și nu l-am văzut egoist și nici infantil. La prima problemă și-a arătat natura.

 

Explicații peste explicații

În următoarea relație am nimerit ceva și mai interesant. Un obsedat de control. Atât de accentuat însă, încât raportam integral sumele cheltuite la piață pe fructe și legume. Și de ce am dat un leu în plus pe o sacoșă când aveam acasă atâtea. Sau cum pot să cheltui 200 lei pe o cremă de față. Din banii mei, desigur. Și nu, nu rămân fără bani după așa un răsfăț de să ajung să-i cer lui. Deci nu îl „atingea” cu nimic.

Pentru că fusese o „chimie la prima vedere” (nu cred în iubire la prima vedere) stăteam deja împreună. În casa mea. Unde cred că îi era bine, întrucât nu mai plătea chirie ca înainte. Unde împărțeam cheltuielile. Uneori le împărțeam eu cu mine, el spunând-mi ocazional că e casa mea, sunt cheltuielile mele.

Și totuși, îi era comod și nu trebuia să mă „piardă”. Raportam cu ce prietene am ieșit, unde am fost și în ce scop. Pe parcursul ieșirilor trebuia să îl sun sau să dau sms. Asta dacă eram chiar impertinentă și nu îl luam.

Ajunsesem să îmi fie lehamite să dau ochii cu el. Sau să mă duc acasă. La mine acasă. L-am mutat în scurt timp înapoi în chirie. După o altă dramă în care el de fapt mă iubea, iar eu am fost ingrată. Și iar mi s-a luat.

Momentan sunt singură și nu mă grăbesc să fac iar parte dintr-o relație. Data viitoare sigur voi avea mai multă răbdare. …Să trecem mai multe etape, să ne cunoaștem în diverse ipostaze. Iar în relație, voi intra doar dacă atunci când apare vreo dramă e firească sau de neevitat. Și dacă știm să îi facem față împreună, bazându-ne unul pe altul.

Foto: 123rf.com

 

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Ce am învățat eu de la amanta soțului meu
Ce am învățat eu de la amanta soțului meu

După multă muncă și chin de bărbat căsătorit și iubit de nevastă, soțul meu s-a gândit să își facă și o amantă. Iar ea, a contribuit la bunăstarea mea personală.

Citeste
Dating: Încă mai speri să te sune tipul acela simpatic sau îți vezi de viața ta?
Dating: Încă mai speri să te sune tipul acela simpatic sau îți vezi de viața ta?

Când suntem singure, în căutarea unui partener, avem această înclinație de a rămâne agățate de câte o speranță. Că o să mă sune. Că și el mă place la fel de mult. Din regulile de dating mereu lipsește una: Nu te grăbi cu așteptările!

Citeste
Confesiuni: Ce înseamnă să fii un părinte bun?
Confesiuni: Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Cu toții ne punem această întrebare și fiecare dintre noi își dorește să fie un părinte cât mai bun. Iată confesiunile câtorva părinți haioși.

Citeste
M-am săturat de drame în relația de cuplu
M-am săturat de drame în relația de cuplu

Eu cred că rolul unui partener trebuie să fie pozitiv, benefic. M-am săturat de drame în relația de cuplu. Și așa am destule probleme.

Citeste
Confesiuni: Care este cel mai mare regret al tău?
Confesiuni: Care este cel mai mare regret al tău?

Cu toții avem regrete, iar câțiva cititori au răspuns provocării noastre lansate prin această întrebare. Chiar, care este cel mai mare regret al tău?

Citeste
Co-parenting doar dacă este în interesul copilului...
Co-parenting doar dacă este în interesul copilului…

Am divorțat acum 4 ani, dar și eu și soțul meu suntem implicați în creșterea fiului nostru. Sunt de acord cu nevoia de co-parenting, doar dacă este în interesul copilului.

Citeste