Prietenii mei bărbați sunt consilierii mei numărul 1 în materie de amor

„Eu am prieteni bărbați, vreo șase chiar prieteni foarte buni, din grupuri de prieteni diferite. Și vorbim la telefon, pe chat, ieșim, ca băieții, la bere. Dacă am o problemă cu vreun iubit sau un tip care îmi place, cu ei vreau să vorbesc prima dată, pentru că feedback-ul e diferit de cel al fetelor.

E amprenta aia masculină, claritatea, și câteodată vin cu niște răspunsuri la care nici eu și nici prietenele mele femei nu ne-am fi gândit niciodată.

Sunt consilierii mei numărul 1 în materie de amor și sunt acolo pentru mine ori de câte ori am nevoie. Din fericire, pun frână discuțiilor despre mașini sau fotbal când suntem împreună, dar, în rest, temele nu au limită.

Citește și:

Sfaturile prietenilor, oricât de bine intenționate, rămân mereu… opiniile altora despre viața ta

Singură în pragul sărbătorilor? 3 sfaturi pentru a evita depresia

Nu mă deranjează să îmi povestească despre cuceririle lor, chiar și de o noapte, ce fac în pat cu x sau y, ori ce probleme conjugale sau cu copiii au – că, da, unii sunt și căsătoriți.

Îmi iau din plin miștourile aferente prieteniei bărbat-bărbat și m-am obișnuit de ani de zile cu situația, așa că nu mă deranjează, le răspund cu aceeași monedă și începe un joc al cuvintelor tare amuzant.

Cu fiecare sunt prietenă de peste zece ani și, cu siguranță, timpul a contat în sudarea relației. Lor nu le cer nimic diferit față de ce le cer prietenelor femei: autenticitate, respect, deschidere, disponibilitate, sinceritate.

Ne-am văzut în toate ipostazele posibile: cu inima frântă de cineva sau la decesul unui părinte; când au fost probleme la serviciu sau financiare; la club, în miezul distracției; la nunți, botezuri, discuții post-divorț… așa că, da, ne știm foarte bine și ce limite să păstrăm.

Ce m-ar deranja extrem de tare, ar fi umilința: să mă trateze superior; numai eu să fiu disponibilă emoțional și fizic pentru ei; să renunțe la mine pentru că iubita X nu e în stare să înțeleagă faptul că există pe bune prietenie bărbat-femeie și, eventual, după ce se despart, să dorească să reluăm prietenia.

Evident că nu vorbim în fiecare zi și nu ne vedem săptămânal, de multe ori nici măcar lunar, fiecare dintre noi se împarte în diverse direcții, și deja suntem la vârsta la care responsabilitățile sunt multiple.

Cred că e foarte important să știi cine ești, ce vrei și ce nu vrei, ce poți oferi, iar de aici se reglează și se cern de la sine relațiile de prietenie, indiferent că sunt cu o femeie sau cu un bărbat.“

Foto: Shutterstock

 

Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Cum să ai o nouă relație de cuplu? Ieși din casă!
Cum să ai o nouă relație de cuplu? Ieși din casă!

După ce m-am văitat mult timp că mi-ar plăcea să am o nouă relație de cuplu, dar nu găsesc pe nimeni, am primit și cel mai simplu răspuns posibil: întâi, să ies din casă.

Citeste
Mama a greșit renunțând la viața ei pentru a-mi fi mie bine
Mama a greșit renunțând la viața ei pentru a-mi fi mie bine

Mama m-a iubit mult și am crescut știind că sunt valoroasă și că merit să fiu fericită. Dar faptul că nu a avut grijă de ea, a lăsat sechele.

Citeste
Confesiuni: Tu cum remediezi un conflict cu partenerul de cuplu?
Confesiuni: Tu cum remediezi un conflict cu partenerul de cuplu?

Știm deja că certurile în cuplu sunt firești și chiar utile pentru sudarea relației și o mai bună cunoaștere a partenerului. Câțiva cititori ne-au povestit cum remediază ei un conflict în cuplu.

Citeste
Prietenii mei bărbați sunt consilierii mei numărul 1 în materie de amor
Prietenii mei bărbați sunt consilierii mei numărul 1 în materie de amor

„Eu am prieteni bărbați, vreo șase chiar prieteni foarte buni, din grupuri de prieteni diferite. Și vorbim la telefon, pe chat, ieșim, ca băieții, la bere. Dacă am o problemă cu vreun iubit sau un tip care îmi place, cu ei vreau să vorbesc prima dată, pentru că feedback-ul e diferit de cel al fetelor.

Citeste
Nu îmi place furia pe care o simt, dar face parte din mine
Nu îmi place furia pe care o simt, dar face parte din mine

Cel mai greu îmi stăpânesc furia. O conștientizez când apare, dar cu greu o pot stăpâni. Iar costurile de energie sunt imense. La fel și frustrarea de a nu o fi exprimat…

Citeste
Decât să își recunoască greșelile, părinții mei preferă să mă umilească
Decât să își recunoască greșelile, părinții mei preferă să mă umilească

Părinții mei puteau fi la fel ca oricare alții: imperfecți, umani, supuși erorilor. Dar nu sunt așa. Au ales ceva diferit. În principiu, pentru binele lor exclusiv.

Citeste