Viața de cuplu: aspectul fizic chiar contează!

Societatea pune în continuare presiune pe femei, pe aspectul fizic, pe prezentare, pe ambalaj. Iar noi, indiferent de înzestrarea naturii, avem în instinct îngrijirea și cosmetizarea aspectului fizic. Dar în viața de cuplu, contează cum arată și partenerul. Nu trebuie să fie Brad Pitt, ci doar să renunțe la cartofii prăjiți și să mai treacă pe la sală….

 

Citește și:

Compromisuri în cuplu. De ce am renunțat la iubit și am ales pisica

Te plac, dar ești groaznic în pat…

Frumusețea bărbatului este opțională

Nu am avut parteneri urâți niciodată. Chiar și așa, știu că frumusețea este subiectivă și ceea ce mie mi se părea atrăgător sau interesant, poate trece drept urât pentru altcineva. Și este firesc și aplicabil chiar și în cazul meu.

Nu sunt urâtă, cel puțin asta aud din jur. Personal mă consider destul de atrăgătoare și pun mult accent pe îngrijirea personală.

Admir femeile care nu sunt neapărat frumoase, dar știu să se facă atrăgătoare, să fie prezentabile, să arate interes pentru sine și felul în care arată.

Și nu cred că frumusețea exterioară și cea interioară s-ar exclude reciproc, nici că dacă ești prea frumoasă ești proastă sau invers, dacă ești deșteaptă nu ai cum să fii și frumoasă.

Dincolo de stereotipii, așa cum la nivel personal este recomandat să ne atingem potențialul maxim, la fel și din punct de vedere al aspectului fizic putem lucra să obținem „cea mai bună variantă a noastră”.

Totuși, societatea este în continuare foarte atentă la prezentarea femeilor, pentru care solicitările sunt nenumărate. Vorba aceea, facem cam tot ce face și un bărbat și în tot acest timp… purtăm tocuri.

Da, uneori suntem obosite și preferăm jeanșii și tenișii, nu ne machiem în fiecare zi… sau suntem suficient de obosite încât să arătăm precum un trol furios. Este uman să avem zile proaste, zile fără chef.

Dar știu și femei care taman atunci când e ziua mai proastă, se îngrijesc mai mult. Pentru că o imagine drăguță a ta în oglindă poate face minuni pentru starea pe care o ai. Și recomand această mică terapie.

Revenind la bărbați, cred că și îngrijirea lor personală este foarte importantă. Respectiv, dacă îți place ca eu să arăt bine și să fiu atrăgătoare, cât de interesant crezi că îmi pari mie dacă pui 10 kilograme pe tine și meniul tău preferat continuă să fie pizza? Sincer, nu e corect. Chiar deloc.

 

E al meu, îl plac și așa?

După un timp în relație, evident pasiunea scade, atracția nu mai este la fel de mare, iar dacă tot formăm un cuplu, probabil ne leagă alte valori. Bine că le-am găsit!

Dar atracția asta nu e bine să scadă la infinit și nici să ne transformăm în doi colegi de apartament nu e chiar indicat.

Viața sexuală este importantă pentru noi doi, ca să rămânem un cuplu, fără interese erotice înafara lui. Ori la capitolul atracție, contează și cum arătăm…

Cu Cezar eram de un an împreună, timp în care el, undeva pe parcurs, s-a hotărât că oricum ar arăta, eu deja îl iubesc. Și, până la un punct, avea dreptate.

Nu îl iubeam pentru cum arată, dar nici nu îmi plăcea delăsarea. Siguranța aceea că dacă sunt nemulțumită, oricând mă putea acuza de superficialitate.

Delăsarea pornită dintr-un confort (poate prea mare) în care nu mai exista niciun interes să fie atrăgător pentru mine. Păi bine, dar de la mine nu ceri asta?

Dacă eu m-aș îngrășa 15 kilograme (fără să am și vreun copil printre ele), dacă nu mi-ar păsa cât de des mă spăl pe cap și aș sta în casă îmbrăcată ca pentru un atac aerian, ai fi încântat?

Cezar ajunsese într-un timp record să capete 12 kilograme, să aibă chef de trening și când ieșeam la o terasă și să își lase o barbă trendy de călugăr abstinent. Ceea ce ajunsese întrucât cheful de sex dispăruse complet. Al meu, sigur.

Evident, m-a interesat dacă nu o fi vorba despre o depresie, dar nu era asta. Nici pe departe. Așa că am discutat despre acest aspect. Începând cu faptul că nu este sănătos să te îngrași atât și continuând cu „hai să mergem împreună la sală”.

Nu a funcționat nimic. Aparent, lui îi era ok așa. Mie nu, și prin urmare nu a mai durat mult relația.

Repet, nu căutam un Brad Pitt, nici vreun Tom Hardy. Era „a regular guy” care însă ajunsese total dezinteresat de sine și de relația pe care o are.

 

Compromisuri sănătoase… sau nu

Mă sperie în egală măsură bărbatul care își dă seama că folosesc un fond de ten cu o nunață mai deschis decât culoarea pielii mele, care știe când și cum se poartă imprimeurile sau care petrece în baie aceeași perioadă de timp pe care o petrec și eu. Sincer!

Există un echilibru în toate și extremele sunt neplăcute în mod egal. Nu o să plec dintr-o relație dacă el s-a îngrășat puțin și nici nu o să încep o relație pentru că el arată ca photoshopat.

Dar nici nu pot rămâne alături de un bărbat care se obișnuiește în scurt timp cu prezența mea atât de mult, încât nu își mai dă deloc interesul.

Este adevărat, în primul rând te îngrijești pentru tine, dar știm cu toții că ești și mai motivat atunci când ești alături de cineva.

Cine refuză ipoteza aceasta, înseamnă că se duce la o primă întâlnire cu fața cu care se trezește dimineața și cu haine pe care le poartă deja a treia oară în săptămâna respectivă. Ori nu facem asta.

Vrem să arătăm cea mai bună versiune a noastră. De ce nu o mai facem când suntem în relație?

Știu de ce acceptăm un partener care nu mai are grijă de greutatea corporală sau îngrijirea personală… din teama de abandon, din frica de a nu „rămâne singure” sau din obișnuința de a-l avea acolo, pe el.

Înainte de Cezar, am ieșit doi ani cu Matei. Era ușor supraponderal, fiind constituția lui dintotdeauna. Dar era mereu îmbrăcat impecabil, aranjat, galant și extrem de plăcut.

Din punct de vedere al greutății corporale, încerca să nu depășească o limită sub care, de altfel, știa că nici nu poate să coboare. Sau dacă o face, nu o poate menține. Dar nu conta, pentru că știa să compenseze cu aspectul general extrem de plăcut.

Vouă nu vi se pare normal ca și bărbaților (de lângă noi) să le pese de felul în care arată? Eu cred că imaginea bărbatului stând în fața televizorului, cu burta în sus și tricoul pătat de muștar este totuși depășită…

De A. R.

Foto: 123rf.com

 

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Uneori sunt privită de parcă aș fi o mamă denaturată. Dar nu mă interesează ce cred alții...
Uneori sunt privită de parcă aș fi o mamă denaturată. Dar nu mă interesează ce cred alții…

Este foarte simplu judeci și să etichetezi, mai ales când nu ai altceva mai bun de făcut. Dacă alții cred că aș fi o mamă denaturată, este fix problema lor.

Citeste
De ce nu ar trebui să îți pese de gura lumii...
De ce nu ar trebui să îți pese de gura lumii…

Cu toții știm cât de mult rău ne poate face bârfa. Mai ales dacă suntem ținta ei. Gura lumii nu o să tacă, dar putem învăța să o ignorăm…

Citeste
6 lucruri pe care să nu le accepți la un partener oricât de îndrăgostită ai fi
6 lucruri pe care să nu le accepți la un partener oricât de îndrăgostită ai fi

După multe relații una mai proastă ca alta, am o listă clară cu „așa nu”. Și cred că fiecare ar trebui să avem. Din păcate, învățăm mai repede ce să nu acceptăm de la un partener decât ce căutăm…

Citeste
Nu renunț la singurătate dacă așa îmi este mie bine
Nu renunț la singurătate dacă așa îmi este mie bine

Înțeleg de ce unii fug de singurătate. Cred că le este mai dificil altora să ne înțeleagă pe cei care o alegem. Iată motivele mele.

Citeste
5 probleme feminine văzute cu umor
5 probleme feminine văzute cu umor

Să fim serioase, lista cu probleme feminine este mai lungă de 5… dar nu ar strica să le vedem și cu umor. Iată problemele care mie îmi dau bătăi de cap.

Citeste
Între gândire magică și implicare, tu ce alegi pentru a-ți împlini visurile?
Între gândire magică și implicare, tu ce alegi pentru a-ți împlini visurile?

Nu este prea dificil să îți pui dorințe. Dacă s-ar și împlini doar pentru că ne-am gândit la ele, ar fi perfect. Între gândire magică și implicare, tu ce alegi pentru a-ți împlini visurile?

Citeste