Vreau să mă distrez, nu o relație de cuplu. Oare femeile de ce nu înțeleg asta?

Am 32 de ani și niciun plan de căsătorie sau familie. Nu e momentul. Vreau să mă distrez, nu să am o relație de cuplu. Dar femeile nu vor să înțeleagă asta…

Citește și:

Relație toxică: Poți să iubești pe cineva care îți face rău? Da, dacă nu te iubești pe tine…

Trebuie să fii tâmpită să te măriți cu primul cu care te-ai culcat

 

Sinceritatea ar trebui să funcționeze

Nu sunt de acord cu minciuna. Nu am fost niciodată. De ce să induc pe cineva în eroare? De ce să promit lucruri aiurea, pe care știu că nu le voi face? Întotdeauna am fost sincer în privința intențiilor mele.

Iar dacă vreau să simt că îmi trăiesc viața (așa cum consider eu) și să mă distrez, este alegerea mea personală pentru acest moment. Nu spun că lucrurile nu s-ar putea schimba. Dar asta tot de mine depinde, nu de partenera mea.

Mi se pare firesc să spun unei femei că nu îmi doresc o relație. Vreau sex, vreau să ieșim ocazional, vreau să ne simțim bine împreună. Este alegerea ei, dacă se află în acel moment al vieții în care o astfel de propunere o tentează.

Dacă nu, atunci e firesc să treacă de mine și să mă ignore. Dar, dacă acceptă o astfel de relaționare, mi se pare normal să nu creadă că „lucrurile se pot schimba”. Pentru că am fost clar de la început. Și totuși, mai devreme sau mai târziu, femeile cu care mă cuplez vor o relație.

Eu încercam să îmi spun că ele au evoluat, că au ajuns în punctul acesta pentru că așa simt ele momentul. Dar cum ajungi în punctul ăsta cu un tip care nu îți oferă lucrurile de bază pentru începerea unei relații?

Mereu m-am întrebat… când spui că vrei o relație de cuplu, o vrei, așa, cu oricine, sau te uiți la cel de lângă tine?

Eu, unul, nu aș vrea o relație cu cineva care îmi spune termenii clar de la început, care nu dă semne să se schimbe și nici nu îmi oferă confortul necesar unei relații. Oi fi nebun, dar jur că nu înțeleg.

 

Lucrurile nu se schimbă decât dacă voi dori eu asta

Da, mă port frumos cu femeile. Dacă avem o relație „deschisă” nu înseamnă că mă port ca un măgar. Respect femeia, știu să o curtez și să o validez.

Nu, nu fac asta ca să „obțin favoruri”. Arăt suficient de bine cât să le obțin fără scenete false. O fac pentru că aleg femei care mă inspiră, pe care le admir, pe care le apreciez. De la unele, chiar am ce învăța. În plus, îmi place să fiu un gentleman.

Îmi place să am bun simț și să tratez frumos o femeie. Dar, totodată, asta nu este dragoste. Este și respectul pe care îl am față de mine. Așa simt eu că evoluez, că învăț mai multe despre mine și despre femei.

De ce nu sunt pregătit pentru o relație? Pentru că asta simt acum. Am avut relații, iar în acest moment, nu simt că vreau sau că pot să mă implic în ceva de durată. Am alte priorități. Și vreau să îmi trăiesc viața. Nu vreau să ajung să mă întreb ce ar fi fost dacă. Nu vreau să am curiozități la care nu am răspuns.

Vreau să mă „maturizez” în ritmul meu. Și simt că am acest drept. Nu sunt pregătit pentru o relație serioasă, cu atât mai puțin o căsnicie. Și mi se pare mai corect să recunosc asta față de mine și femeia/femeile pe care o/le curtez, decât să pun o mască a eternului nehotărât care ba nu vrea, ba mai se lasă.

Nu vreau să dau speranțe unei femei că „mă poate schimba”. Schimbarea mea depinde de mine și nu reflectă cu nimic cât de „valoroasă” este femeia.

Dar femeile mă surprind, totodată. Da, trebuie să dai vina pe bărbat că este un porc profitor, care te-a „sedus și abandonat”, dar partea ta de răspundere unde este? De ce accepți o combinație cu un bărbat care îți spune din start că nu vrea mai mult, pentru ca apoi să fii rănită că… nu vrea mai mult?!

În plus, alegerea lui din acel moment al vieții, ajungi să o interpretezi prin prisma valorii tale personale „dar ce, eu nu sunt suficient de bună?” sau „nu sunt specială…”. Aș vrea ca femeile să înțeleagă că au tot dreptul să fie iubite și speciale. Dar cu bărbatul potrivit.

Când alegi pe cineva ca mine, nu vrei o relație nici tu. Iar dacă vrei una, nu alegi „orice”. În cazul acesta, eu reprezint „orice”. Și nu, nu intra niciodată într-o relație deschisă cu speranțe de schimbare. Te pregătești singură pentru o dezamăgire.

Sincer, tocmai dacă refuz o relație de cuplu e pentru că nu îmi doresc să trec printr-o sută de drame când mă despart de astfel de femei. Tocmai asta evit.

Discuțiile care țin strict de un cuplu, acel tip de apropiere, conflictele, despărțirea. Atunci când voi fi gata pentru o relație, optez pentru tot pachetul. Până atunci, fii atentă când îți spun că vreau să mă distrez. Și atât.

Foto: shutterstock.com

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
M-am săturat de drame în relația de cuplu
M-am săturat de drame în relația de cuplu

Eu cred că rolul unui partener trebuie să fie pozitiv, benefic. M-am săturat de drame în relația de cuplu. Și așa am destule probleme.

Citeste
Prima întâlnire: Uneori e atât de proastă încât devine memorabilă
Prima întâlnire: Uneori e atât de proastă încât devine memorabilă

Ai mers vreodată la o întâlnire aranjată de altcineva? Dacă nu, să nici nu o faci. Prima întâlnire și așa e dificilă. Apăi să nu știi cu cine te vezi!

Citeste
Vreau să mă despart de iubita mea, dar nu știu cum pentru că ea suferă de depresie...
Vreau să mă despart de iubita mea, dar nu știu cum pentru că ea suferă de depresie…

Iubita mea suferă de depresie, iar condiția ei ne afectează pe amândoi. Încă o iubesc, dar simt că nu mai pot trăi cu ea…

Citeste
Aș vrea să îl iubesc pe tata, dar el nu mă lasă...
Aș vrea să îl iubesc pe tata, dar el nu mă lasă…

Părinții mei au divorțat când eram mică, iar eu am rămas cu mama. Acum, la mulți ani după eveniment, încerc să îl iubesc pe tata. Pe el însă, nu îl interesez.

Citeste
Mă uit după bărbați pe stradă... dar mai des după femei. Măcar la ele am ce admira.
Mă uit după bărbați pe stradă… dar mai des după femei. Măcar la ele am ce admira.

Nu cred că sunt singura, dar eu recunosc că mă uit după bărbați pe stradă. Totodată, constat că mă uit mai des după femei. Pentru că până găsești un bărbat după care să te uiți…

Citeste
Cum să îmbătrânești elegant: Vaaai, te ții bine pentru vârsta ta!
Cum să îmbătrânești elegant: Vaaai, te ții bine pentru vârsta ta!

La 39 de ani nu prea te gândești că îmbătrânești elegant. Dacă îți funcționează neuronul, nici la 50 nu îți pui problema asta. Dar tineretul din jurul tău are grijă să nu uiți.

Citeste