Rezultatele 1 - 15 din 19 pentru cronici

Mi-au placut dintotdeauna copiii. Poate pentru ca mama mea imi povestea zilnic despre copii. Despre copiii perfecti ai colegelor ei. Erau fabulosi acesti copii, erau grozavi, erau curajosi, nu le era frica sa mearga sa cumpere paine de la alimentara de peste drum, asa cum imi era mie. Erau...

Se defineste prin cateva cuvinte care spun mult: "sunt jurnalist, psiholog si mama. Sunt un om puternic si nimic nu ma poate dobora! Tin la libertatea mea mai mult ca la orice." O prezenta care umple orice incapere si o voce care atrage atentia prin ceea ce are de spus.

Distins cu doua dintre cele mai prestigioase premii literare britanice, Despre frumusete o asaza pe Zadie Smith, noua senzatie de 33 de ani a literaturii britanice, in descendenta unor E.M. Forster (cel din Howard’s End) si chiar Philip Roth (cel din Human Stain). Romanul spune povestea...

Tot incerc sa-mi explic sugestibilitatea de care sufar. Caci stiu prea bine ca am momente cand sunt cu mult mai impresionabil decat de obicei. In aceste cazuri, sansa de a-mi fi insinuate convingeri nefiresti creste. Se produce o crestere a receptivitatii gratie careia devin un medium predispus...

Se revedea asa cum era in momentul ultimei sale depresii. Era coplesita de un flux constant de autoacuzari: „Daca ma simt atat de rau este pentru ca am facut prea multe alegeri proaste, n-ar fi trebuit sa ma orientez spre serviciul asta, nu sunt facuta pentru comercial... Am dat si peste...

A adopta o pozitie neconformista cere un curaj mai mare decat teama de a fi respinsi de catre cei din grup.

E o incantare sa vezi cum dictoane celebre sunt dezmintite de viata. E ca intr-un joc de pantomima, in care, in timp ce le sugeram altora, prin gesticulatie, o vorba de spirit, intuim in aceeasi clipa ca nici noi nu credem in ea. De pilda, „somnul ratiunii nas­te monstri“.

Autoexilat in Elvetia, in 1938, din cauza nazismului austriac, Robert Musil a fost descoperit si recunoscut postum drept un „Proust al literaturii germane”.

A fost prima vara cand fiica mea a plecat singura in vacanta. De fapt, in prima ei vacanta mare, pentru ca se pre­ga­teste abia pentru clasa a II-a. A inceput sa ma sune inca de cand a ajuns, sa ma anunte cu ce se va imbraca. Dupa vreo doua zile ma intreba daca am fost si eu...

Femeile si barbatii nu simt durerea in acelasi fel. Deosebirea ar putea fi considerata minora daca nu am regasi-o la originea unor diferente izbitoare. Caci felul in care sexele percep suferinta trupului se rasfrange asupra modului in care re­ac­ti­o­­neaza la ea.

„Eu, de 20 de ani, am o singura emisiune preferata!“ – asa mi-a spus taica-meu acum cateva zile. Ma sunase ca sa comenteze pretiozitatea unei vedete autohtone care-si transformase programul pe care-l modera la televizor in platforma electorala.

Iubirea are un limbaj simplu. Se compune din gesturi. Cand insa ea trece in poem, metaforele capata o superba corporalitate.

Asa ii placea sa spuna unei vechi prietene cand se referea la timpul pierdut in polemici „esentiale“ cu colegi de facultate sau la lunile cand se misca divin de greoi purtand in ea pe cele doua gemene.