CItesti acum
Despre responsabilitate si iresponsabilitate in cuplu

Despre responsabilitate si iresponsabilitate in cuplu

Cum se manifesta asumarea si neasumarea responsabilitatii in cadrul unui cuplu? Care este impactul lor? Se poate transforma un iresponsabil in responsabil? Raspunsuri de la psihologul si trainer-ul Catalina Olteanu.

 

Fenomenul asumarii responsabilitatii, atat in general, cat mai ales in cuplu, este unul complex, care survine in urma indeplinirii mai multor factori si conditii. Aici vorbim de­spre increderea si acceptarea de sine, stima de sine, gradul de raportare la parerile celorlalti, iubirea de sine si iubirea pentru ceilalti.

Ca sa fii responsabil in cadrul unui cuplu, intai este necesar sa fii responsabil fata de tine. Sa te cunosti asa cum esti, cu calitati si defecte, sa accepti ceea ce descoperi zi de zi la tine, atat punctele forte, cat si pe cele mai slabe, sa iubesti ceea ce esti. Abia dupa ce acest proces are loc, vei incepe sa iti asumi cu adevarat responsabilitatea fata de tine si fata de partenerul tau, in cadrul unui cuplu.

 

Ai devenit responsabil cand…

… te ridici si pleci dintr-un loc in care nu te simti bine, cand spui „nu“ pentru ca asa simti, cand iti expui punctul de vedere fara sa te ingradeasca prea mult parerile celorlalti, cand nu mai pretinzi perfectiunea de la tine si nici nu o mai ceri de la ceilalti.

Extrapolarea de la propria responsabilitate catre responsabilitatea din cadrul unui cuplu este una naturala. Nu necesita vreun proces psihologic diferit. Totul pleaca si vine de la tine. Cat de responsabil esti fata de tine? Exact asa esti si in cuplu. Iti doresti ca partenerul sa fie autentic si responsabil fata de tine si fata de relatia voastra? Atunci fii oglinda lui…

 

Neasumarea in cuplu

Neasumarea aduce suferinta si frustrare. Ne­multumirea pe care o simti fata de tine si fata de rezultatele tale atrage nemultumirea pe care o proiectezi asupra relatiei si asupra partenerului tau.

O persoana care nu isi asuma responsabilitatea, nu  poate lua sau duce la bun sfarsit un angajament, are toane, schimbari dese de dispozitie aparent fara motiv, nu are control asupra propriilor ganduri si emotii, dar incearca din rasputeri sa ii controleze pe cei apropiati si mediul exterior.

Este asemenea unui adolescent, desi varsta biologica este cu mult depasita, nerabdator, ia decizii pe moment bazate pe emotii primare, considera ca propria lui fericire este responsabilitatea celor din jur, implicit a partenerului de viata.

In general, acuza pe fiecare de ceva si rareori isi analizeaza propriul comportament si propriile reactii sau decizii. Mereu este vorba despre ceilalti, despre sistem sau guvern, ori despre soarta… Aproape niciodata despre el.

 

Un comportament invatat

Intoarce-te putin in timp, atunci cand erai copil. Aminteste-ti: pe cine ai ales ca model? Pe mama, pe tata? Sau pe altcineva din familie? Ce actiuni si comportamente initia? Era o persoana responsabila? Din copilarie incepe totul!

Daca ai vazut in cadrul familiei comportamente de neasumare a responsabilitatii, de negare, de amanare a deciziei sau, din contra, ai invatat sa spui „nu“ fara sa te simti vinovat, ai vazut cum parintii nu se acuzau reciproc, ci discutau despre comportamentul neadecvat fara sa confunde persoana cu comportamentul, atunci iti poti da seama de unde si cum ai preluat anumite tipare.

Insa tocmai pentru ca este un comportament invatat, daca nu este cel dorit, atunci poate fi schimbat. Asta necesita constientizare, dorinta de schimbare si munca de dezvoltare personala.

 

Cand nu-ti pasa

Sunt nocive si deseori duc la despartire sau la continuarea unei relatii toxice. Atunci cand nu ti-ai asumat responsabilitatea pentru viata ta, ii pui celuilalt pe umeri povara propriei fericiri. Si orice ar face pentru tine, tot nu te va multumi! Ceri mereu tot mai mult, insa niciodata nu iti este suficient.

Atunci cand intervine sentimentul de „goliciune interioara“ si de frustrare, incepi sa cauti vinovati. Cine este primul pe care arunci vina? Evident, partenerul.

„Daca tu esti fericit/a, atunci sunt si eu“ nu este o declaratie de dragoste, ci neasumarea propriei fericiri, impovararea partenerului cu responsabilitatea fericirii tale. Este in regula sa fiti fericiti amandoi, impreuna, dar si separat!

 

Ce este de facut

Plecand de la premisa ca partenerul este cel potrivit pentru tine, ca aveti o relatie sanatoasa si iti doresti un viitor alaturi de el, lucrurile se simplifica destul de mult. Trebuie doar sa devii oglinda lui, sa  ii intorci responsabilitatea atunci cand incearca sa ti-o paseze.

Cum reusesti sa identifici aceste jocuri? De exemplu, cand te acuza pe tine de felul in care se simte el, cand in discutiile voastre cuvantul tu este mai folosit decat „eu“, atunci cand oricine altcineva este vinovat si nu el. Aminteste-i ca este singurul responsabil de felul in care se simte.

Sigur ca exista posibilitatea ca tu sa fi avut un comportament neadecvat, insa, repet, este important sa faceti diferenta intre persoana si comportament. Singura responsabilitate comuna este sa discutati despre comportamentele acceptate sau nu in cadrul cuplului vostru, despre limbajul folosit, despre dorinte si nevoi si sa trasati directiile pe care vreti sa  va construiti relatia.

Citeste si

Responsabilitatea in cuplu se refera si la constientizarea din partea amandurora ca o relatie ramane benefica si sanatoasa numai daca investiti in ea. Nu lasati lucrurile sa mearga de la sine, pentru ca nu vor functiona asa la nesfarsit.

Iresponsabilul devine responsabil doar atunci cand vrea el cu adevarat. Cand renunta la rolul de victima si decide sa aiba putere asupra propriei vieti, cand accepta ca ceea ce se intampla in momentul de fata in viata lui este raspunderea sa si nu a iubitei, sotiei, surorii, prietenului sau mamei.

Iresponsabilul devine responsabil cand ia decizia propriei fericiri, cand intelege ca, inainte de a fi fericit cu cineva, este necesar sa fie fericit cu sine. O relatie sanatoasa se bazeaza pe iubire reciproca, nu pe nevoi neimplinite si nu trebuie initiata sau pastrata din singuratate sau teama.

 

Cand ambii parteneri se maturizeaza

Fiecare om cauta dragoste si afectiune, intr-o forma sau alta. Inainte de a putea diferentia de­pendenta emotionala, atasamentul si obisnuinta de sentimentul autentic al iubirii sanatoase, este nevoie sa te intorci catre tine.

Sa inveti sa traiesti frumos doar tu cu tine. Sa nu mai fii o jumatate care asteapta completarea de la o alta jumatate, ci sa devii un intreg. Tu, cu tine, sa faceti echipa perfecta. Abia apoi vei putea avea o relatie bazata pe iubire si atractie autentica, nu pe implinirea unor nevoi reciproce.

O relatie sanatoasa, construita de doua inimi intregi, nu jumatati care se cauta pentru a-si umple „golurile sufletesti“. O relatie frumoasa, fericita si care poate scoate tot ceea ce e mai bun din partenerii sai.

Dupa perioada de indragostire, ea nu va seca si nici nu-si va pierde esenta, ci, dimpotriva, va creste si se va aprofunda, pentru ca cei care o compun isi asuma propriile decizii si comportamente, isi analizeaza gandurile si nu iau decizii impuse de o anumita stare de moment.

Au rabdare si, mai ales, evolueaza atat separat, cat si impreuna. Sunt doi parteneri care pot fi fericiti si singuri, dar aleg sa fie fericiti impreuna.

 

Catalina Olteanu este psiholog & trainer, 0746.141.359, www.catalinaolteanu.ro

 

Care este reactia ta?
Frumos
0
În regulă
0
Jucăuș
0
Se poate si mai bine
0
Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii