Now Reading
Andreea Hrab sau curajul de a fi liberă

Andreea Hrab sau curajul de a fi liberă

andreea-hrab-sau-curajul-de-a-fi-liberă

Plină de umor, veselă, directă: aceasta a fost prima impresie despre Andreea Hrab. Firea pătrunzătoare de recrutor i-a trezit curiozitatea față de natura umană, iar curajul și perseverența au ajutat-o să treacă peste multe greutăți. Ca în toate articolele scrise de ea, Andreea a răspuns cu grație, naturalețe și mult umor la întrebările noastre.

Psychologies: Andreea Hrab, ești deja o prezență cunoscută cititoarelor revistei Psychologies datorită articolelor tale. Dar cine este omul Andreea Hrab, care a fost parcursul tău de viață până în clipa de față?

Andreea Hrab: Ulala, ce întrebare complexă. O sa răspund din mai multe unghiuri.

Ca suflet, sunt mai sensibilă decât las lumea să vadă, vibrez intens la multe din cele ce se întâmplă în jurul meu. Râd ca un copil la clipuri cu căței, animale în general, și copii. Plâng cu toată inima când văd animale și copiii chinuiți – am o sensibilitate aparte la ființele neajutorate. Am plâns în hohote la război, am multe amintiri minunate în Ucraina și cu ucraineni și am origini acolo – de acolo e numele meu de familie, de altfel. Rădăcinile mele au plâns și plâng în continuare. Când iubesc nu o fac cu jumătăți de măsură și sunt o protectoare feroce a persoanelor/ ființelor pe care le iubesc. Mă ating puternic atitudinile oamenilor de care sunt legată emoțional și încă mai învăț să nu mai iau lucrurile personal.

Ca minte, sunt în continuă analiză și curiozitate. Nu există zi în care să nu învăț ceva nou, indiferent de domeniu și de la cine. Nu cred că există zi în care să nu învăț ceva nou despre mine și despre cei din jur. Citesc în fiecare zi ceva, indiferent ce. Adesea cad în supra-analiză, câteodată îmi generez singură anxietate. Îmi este greu să opresc mintea. Pur și simplu, îi place să se joace continuu cu câte ceva. Ia câte o bucată de plastilină din mediu, o frământă în toate felurile, o analizează chimic, îi caută pattern-urile și îi dă formă și direcție, scop.

Sunt foarte pragmatică și ancorez în concret cam tot ceea ce fac și, în același timp, visez foarte mult. Este ceea ce m-a ajutat să creez tot ceea ce este minunat în viața mea – am îndrăznit să visez, am analizat, am acționat și adesea a ieșit. Cred că sufletul și mintea sunt ca o colaborare dintre copilul și adultul din mine. Copilul visează, se joacă, pune suflet, adultul analizează, planifică, acționează.

Ca trup, sunt puternică, cred că mai puternică decât multe femei. Dacă sunt odihnită pot face câteva genuflexiuni cu 45 de kg în spate. Fac destul de mult sport și peste 10k de pași zilnic. Sunt proaspăt NEfumătoare și îmi place berea, mai ales atunci când merg în Vamă. Și ca aspect sunt ceea ce lumea numește în Iași, de unde sunt, de fapt, pampușcă. Căutați voi pe net ce înseamnă asta. Nu îmi place să mă machiez, așa că m-am tatuat ca să scap de bătaia de cap zilnică. Și m-am tuns scurt. Am câștigat o oră de calm pe zi pe care o folosesc pentru mine și numai pentru mine.

Ca roluri, sunt fiică – am fost crescută de mamă singură, tata a fost alcoolic și e bine că nu a fost. Sunt soră, Miha e mai mare ca mine cu 4 ani. Am avut un frate care s-a dus la stele în 2009. Am fost soție o perioadă foarte scurtă de timp pe la 20 de ani. Am fost logodnică de mai multe ori, dar am fugit de fiecare dată. După aceea am încetat să mai spun da.

Sunt recrutor IT de 18 ani și mi-a plăcut. A fost un hobby pentru mine, din care am făcut o grămadă de bani, adică nu doar m-am jucat în timpul liber.

Sunt mamă pentru copii născuți din pântecul altor mame. Simt iubire de mamă pentru fetele mele (am 3) și cred că le-am ajutat să crească emoțional când părinții lor nu au avut resurse și pentru asta. Și cred că exact acest tip de mamă a fost menit pentru mine să fiu. Fiind o carieristă convinsă nu cred că aș fi fost o mamă bună pentru copiii mei, pentru că nu m-aș fi dedicat așa cum aveau nevoie. Și o bună bucată din viața mea am fost irascibilă și aș fi vărsat asta pe ei. Și mai sunt mamă pentru cei doi căței și pisoiul crescut cu biberonul de la 2 zile care încă îmi mai țocăie degetul, pentru că, pentru Gigi, eu sunt mama lui.

Ca măști, sunt Andreea cea tot timpul bine dispusă, care râde mult și tare. Andreea cea puternică care le poate duce pe toate. Andreea care are tot timpul o soluție pentru toate. Andreea tot timpul optimistă. Ce nu am reușit să maschez niciodată, pentru că nu am vrut, a fost onestitatea. Oamenii din jurul meu știu că ce este în gușă este și în căpușă și cui îi place treaba asta stă, ceilalți au plecat sau m-au concediat.

Ce nu se știe despre mine, este că am fost concediată la majoritatea locurilor de muncă avute. Și adevărul este că au avut dreptate. A durat destul de mult până să învăț să tac când trebuie și să devin diplomată.

Am rănit multă lume reacționând la momentele în care propriile răni erau atinse, în special, în cuplu. M-am dus în spate către toate persoanele în cauză și mi-am cerut iertare. A fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut în viața mea de adult. Când mă enervez am gura foarte spurcată, înjur mult și urât. Din fericire o fac în cercuri de încredere.

Deși mi se spune că sunt frumoasă nu mă simt așa decât foarte rar.

De asemenea, sunt încă o fricoasă. Curajul meu are numele „curajul disperatului”. Deși simt adesea că fac pe mine refuz să las frica să mă controleze. Prima oară când am vorbit în public mi-au tremurat mâinile atât de tare după discurs încât nu am putut să duc țigara la gură (am fumat 30 de ani). Și atunci am primit unul dintre cele mai frumoase cuvinte din viața mea „Andreea, dacă ți-a fost atât de frică și totuși ai vorbit, atunci poți face orice. Fii ca apa – este singura care poate intra în pietre”. Așa că am făcut castele din bolovani și plajă din ce a putut fi mărunțit. Fă Rai din ce ai, nu?

Cum ai făcut trecerea de la munca de recrutor la creatoarea unei aplicații de dating? Ce te-a atras spre această idee și spre realizarea ei?

A. H.: Cred că în cazul meu a fost câte puțin din experiențele personale, nevoia de a găsi ceva scop mai profund al vieții, plus profilul de antreprenor. Am și publicat pe blog povestea acestei aplicații.

Am o amică care mi-a spus cândva „Andreea, dacă tu rămâi angajată toată viața o să mori repede”. Nevoia mea de libertate este prea mare ca să pot sta prea mult în structuri care nu sunt făcute de mine sau nu pot fi modificate cum vreau eu. Este miraculos faptul că lucrez cu același angajator de 5 ani. Din 2014 am tot oscilat între antreprenoriat și statutul de angajat.

În ceea ce privește LIA, povestea sună cam așa. Cândva, pare o veșnicie în spate, îmi căutam pereche pe Tinder. Și m-am ofticat că nu îmi plăcea ce interacțiuni aveam colo, nu prea duceau nicăieri, așa că m-am decis – într-un moment de nebunie că voi face o aplicație de matrimoniale. Și că așa mă voi căsători. Și am făcut. Vom vedea dacă se ține și ea de promisiune. Momentan am întâlnit pe cineva cu care am ieșit deja la două întâlniri și e fain omul. O luăm ușurel, ne cunoaștem. Și da, l-am cunoscut pe LIA.

Sistemul LIA, pentru că nu este doar o aplicație și va deveni ditamai platforma, este rezultatul celor 7 ani de călătorie înapoi la mine, la ceea ce sunt eu, dincolo de ceea ce ne spune mediul să fim. 7 ani de terapie individuală, regresii, terapii energetice, jurnal zilnic, cursuri, cărți, articole, mii de discuții cu persoane în diverse contexte – toate m-au îmbogățit, m-au ajutat să vindec trecutul meu relațional. Este o călătorie de-o viață, dar începutul a fost mai dificil. Așa am ajuns la varianta mea cea mai bună de până acum și așa am construit LIA – care va fi un sistem relațional centrat pe starea de bine a utilizatorului – algoritmi de selecție complecși, sfaturi practice de dating și relații, reduceri, evenimente, educație sexuală etc.

Am încercat să prezint conceptul către investitori. Nu mi-a plăcut. Toți mă fugăreau să fac ceva care să facă bani rapid. Iar eu voiam să construiesc ceva pornit din grija față de utilizatori. O să facă și bani, dar nu am acceptat să alterez grija față de oameni doar ca să fac bani mai repede. Apoi, am încercat să fac parteneriate cu programatori – ei să scrie codul, eu să fac conceptul. Nu a ieșit nici asta bine. Apoi, am fost binecuvântată cu resurse financiare proprii. Așa că am putut să construiesc totul așa cum am visat. LIA este un viitor zgârie-nori care are abia parterul funcțional.

Mi-am dorit și îmi doresc o aplicație asumată, pentru oameni asumați, indiferent dacă este confortabil sau nu. Adevărul este adesea inconfortabil. Dar doar adevărul conectează. Da, expunerea este inconfortabilă. Dar este singura cale spre relaționări oneste, transparente și cu potențial mult mai mare de a fi de calitate, de a genera amintiri pozitive sau chiar căsnicii. Nimic nu se poate construi pe minciună. Nu în relații, indiferent dacă sunt de cuplu sau de amiciție. Așa că am construit-o pe LIA transparentă. Și va fi tot mai bogată în informații. Acum e doar primul pas.

Persoanele curioase o pot descărca de aici:

Banner_Psychologies_Lia_970x250 3

Ca recrutor, presupun că ai lucrat cu oameni de diferite vârste, inclusiv foarte tineri. Ce le recomanzi tinerilor care se află la început de drum, cum ar trebui să-și aleagă profesia, cariera, locul de muncă?

A. H.: Huh, e mult de spus aici, o să încerc să fiu sintetică. Le sugerez să facă cât mai multe teste de personalitate, de prin clasa a IX-a, ca să extragă trăsăturile principale de personalitate pe care le au. Cu cât se vor cunoaște mai bine, cu atât vor alege mai bine cariera.

De asemenea, le sugerez să facă testul The Temperament and Careers, unde vor primi o listă cu meseriile care le sunt potrivite. Cartea care stă la baza testului este publicată la Polirom sub numele Personalitate si temperamente. Descriere si compatibilități, de Keirsey, David. Este o descriere superbă a mai multor tipuri de personalități și sunt extrem de multe îndrumări specifice, concrete, către meseriile care se potrivesc talentelor personale.

Este extrem de important să îți placă ce faci. Știu că sună a clișeu, dar chiar așa este. Așa că le sugerez să facă tot ce le stă în putință să aleagă cu sufletul meseria, astfel încât să se bucure că o fac. HR-ul a fost un hobby pentru mine, și încă mai este. De aceea am și crescut natural, am evoluat și am fost tot timpul cel mai bine plătit om de resurse umane pe care l-am cunoscut eu. Acum fac, ușor ușor, trecerea spre LIA care, în esență, nu este cu nimic diferită de cariera pe care am avut-o până acum. Ca om de resurse umane, recrutor, am fost un Cupidon între candidați și companii, acum doar am schimbat focusul către relații de cuplu și prietenii. Doar că prin LIA pot face mult mai mult bine decât am avut posibilitatea să o fac ca simplu angajat.

Le sugerez tinerilor să nu cedeze presiunii părinților care le spun să facă asta sau cealaltă. Părinții, oricât de binevoitori sunt – prin definiție, sunt învechiți. Cel mai adesea îndrumările lor, mai ales în privința carierei, ne fac mai mult rău decât bine pentru că sunt multe prea mari distanțele între generații. Dacă vor să fie de folos – părinții își pot ajuta copiii să își descopere vocația de mici, nu prin sugestii directe sau impuneri. Așa că, dacă ce vă sugerează părinții nu vă atrage, mergeți pe calea voastră. Chiar dacă începutul poate fi mai greu, recompensa este colosală. Eu, dacă mă luam după mama deveneam profesoară în Suceava.

Liceul sau facultatea absolvite nu vă condamnă să faceți exact meseria pentru care ați studiat. Reconversia profesională a devenit o realitate și în Romania și, am remarcat în ultimii ani, că nu mai este condiționată nici de vârstă. Așa că, îndrăzniți să visați, faceți tot ce este necesar pentru visul vostru și viața profesională va avea savoare. Și vă asigur că toată lumea care face ce îi place câștigă foarte bine, nu doar cei din IT.

Locul de muncă trebuie ales ca soțul/ soția. Citiți despre angajator cât mai multe – Google e prietenul cel mai bun. Înainte de interviu faceți o listă cu toate întrebările pe care le aveți, chiar și cele care vi se par stupide. Țineți minte că interviul este mutual – și voi, și angajatorul faceți un efort de cunoaștere în vederea unei colaborări. Asigurați-vă că, atunci când spuneți da, știți și de bine, și de rău despre angajator. Pentru că petreceți la muncă 8 ore. Care devin foarte grele dacă nu sunt petrecute unde ne este bine. Exact ca într-o căsnicie.

Îndrăzniți să fiți tineri, să visați și să credeți că vouă vă poate merge mai bine decât le-a mers părinților sau de cât le merge tuturor din jurul vostru. Voi nu sunteți ceilalți. Aveți curaj să visați. Vă recomand să ascultați interviurile lui Connect-R ca să vedeți unde duce curajul de a visa.

Ești foarte deschisă, în toate articolele tale, ești foarte sinceră și nu te temi să te deschizi în fața oamenilor. Cititoarele simt asta și se simt imediat mai dispuse să se deschidă și ele. Ce sfat le-ai da celor care ezită să folosească o aplicație de dating?

A. H.: Dragii mei, puteți citi acest articol, în care am explicat de ce consider eu că este era aplicațiilor de dating, a datingului online. Dincolo de asta trebuie ținut minte tot timpul că puterea e la noi. NOI decidem dacă dăm like unei persoane. NOI decidem dacă întreținem conversația. NOI decidem dacă ieșim la întâlnire. NOI, NOI, NOI. Fiecare pas făcut este decizia noastră. Și ne putem opri oricând. Chiar și fără explicații. E viața noastră. Alegerea noastră. Puterea noastră.

Ce ai învățat despre femei, dar și despre bărbați, de când ai aplicația?

A. H.: Concluzia mea preliminară este că ne temem unii de alții. Și frica asta este în opoziție totală față de nevoia de conexiune pe care o avem cu toții, indiferent de sex sau orientare sexuală, nevoie care e la fel de acută ca cea de apă și mâncare.

Cred ca un cumul major de aspecte – istoricul nostru tumultos din perspectiva relaționării dintre sexe, biserica și mesajul preoțesc incorect legat de femeia supusă și nu feminină, societatea prelungit patriarhală (definită prin multe abuzuri în ceea ce privește femeia), feminismul dus la extrem (care a dus la un dispreț în oglindă a femeii față de bărbat) – la fel de distructiv ca și cel inițial, mass-media și glumele proaste legate de relații, căsnicie și angajament – au dus la un fel de război tacit între sexe și fără bază. Pentru că ne vrem unii pe alții, și nu doar pentru sex. Avem vibratoare și păpuși gonflabile performante dacă e să vrem numai sex. Dar noi ne căutăm unii pe alții. Continuu. Ne studiem. Ne analizăm în online și în offline. Ne atingem. Ne vorbim. Ne mângâiem. Ne mărturisim chestii. Ne cunoaștem. Acestea sunt conexiuni, oricât am nega asta din teama de a nu fi răniți. Ne căutăm ca să ne conectăm.

Cred că teama asta a ajuns să ne rănească mai tare decât experiențele în sine. Pentru că nu suntem făcuți să trăim în afara unei comunități, în afara cuplului și totuși am ajuns să ne ferim de asta, de intimitate. Noi, ca specie, deși suntem cea mai fragilă din tot regnul animal, am supraviețuit pentru că am construit comunități, pentru că ne-am grupat în grupuri de familii construite în jurul unui cuplu. Ne omorâm la propriu dacă continuăm așa.

Femeile au ajuns în pragul isteriei în ceea ce privește presiunea constantă de a fi doar obiect sexual și robot în casă. Vor să primească atenție curioasă – „cine ești tu?”, nu de tipul „hai fă-n fân”. Bărbații au ajuns la culmea evitării de angajamente pentru că multe doamne se agață disperate de ei și, în loc să le fie parteneri de viață, de echipă, le sunt poveri financiare și emoționale.

Prin urmare, LIA este dominată de doamne care caută exclusiv relație și de bărbați care caută exclusiv sex. Și totuși avem foarte multe match-uri și chat-uri active constant. Îmi place să cred că cei care se „lipesc”, cum zicem noi în aplicație, sunt cei care trec de frica asta fără sens și fond și care îndrăznesc să cunoască oameni noi și să decidă pas cu pas dacă sunt „material de relație” sau nu.

Dar am învățat și că adevărul spus pe față este mult mai apreciat decât băgatul sub preș și se pare că acest aspect este apreciat de toată lumea. Deși LIA nu a avut creșterea spectaculoasă a altor aplicații (nici nu am creat profiluri false), creșterea este constantă, fidelă. Și ce mă bucură enorm este că am construit o comunitate care se implică. Primim extrem de multe feedback-uri constructive de la utilizatori, sugestii, mesaje de încurajare. Materialele de dezvoltare personală, de sfaturi practice de dating, sunt tot mai răspândite și solicitate. Avem oameni care ne scriu în privat și ne cer articole pe teme specifice.

LIA ne învață despre orice, despre viață, nu doar despre bărbați și femei. Dar – cel mai important pentru mine – ne confirmă faptul că dacă îți pasă și ești onest, succesul vine, iar oamenii îți dau în final votul de încredere.

Ai spus, în unul din articolele tale, că femeile (majoritatea) vor căsătorie, iar bărbații (majoritatea) vor sau cel puțin declară că sunt mai degrabă interesați doar de sex. Oare cuplurile de azi sunt mai puțin trainice decât altă dată, oare lumea în care trăim pune presiune să avem mai multe relații, în detrimentul uneia singure, stabile și lungi? Cum vezi aceste lucruri acum, după ce ți-ai lansat aplicația?

A. H.: Părerea mea personală este că sunt câteva etape de viață în care este extrem de sănătos să ne facem de cap.

Tinerețea mică, cum îi zic, eu, până pe la 25 de ani. Eu încurajez oamenii ca în perioada asta, chiar până spre 30, să se distreze, să facă cât amor vor ei, cu cine vor și cum vor. Să exploreze. Să își exploreze sexualitatea. Să încerce diverse tipuri de relaționări. Pentru că este o cale foarte bună de autocunoaștere – Ce vreau? Ce nu vreau? Ce îmi place? Cum  îmi place? Ce tipuri de oameni mă atrag? De ce? Ce tipuri de comportamente îmi dau o stare de bine? Ce fel de atenție îmi doresc? Ce fel de relație îmi doresc?

Dacă suntem proaspăt ieșiți dintr-o relație toxică, restrictivă, foarte lungă etc., cel mai sănătos și mai cinstit față de alții este să ne acordăm o perioadă de sălbăticie în care să ne facem de cap – sex, alcool, ce ne trebuie ca să ne reparăm – dacă este cazul.

Dacă ne aruncăm de mici într-o relație foarte serioasă care duce la angajament serios ori imediat după ce am încheiat o relație semnificativă avem șanse mari să suferim și să facem și alte persoane să sufere. Pentru că inevitabil vom ajunge la etapa de explorare – dar va fi una întârziată, când, dacă ne apucăm să „facem” în dreapta și stânga, rănim grav persoane care ne iubesc. Dacă ne aruncăm imediat într-o altă relație după ce am încheiat una semnificativă nu ne dăm timp să învățăm lecțiile și avem șanse foarte mari să mai avem încă un eșec după aia. Pentru că nu creștem, nu ne maturizăm.

Așa că încurajez ambele sexe și oricare dintre orientările sexuale să își dea voie să aibă etape de zbenguială fără obligații. Doar îi rog să fie cinstiți în privința intențiilor lor. Cine se urzică la adevăr are o problemă cu adevărul inconfortabil, așa că oricum nu este material de relație sănătoasă.

Nu știu dacă cuplurile sunt mai puțin trainice. Sunt sigură că avem mai multe relații semnificative decât în trecut. Și majoritatea oamenilor au măcar o căsnicie la activ, cred că mulți ajungem la 2-3 pe parcursul acestei vieți. Pentru că trăim foarte mult. Când muream pe la 30 de ani de diverse boli avea sens ideea unei singure relații importante în viață. Dar acum trăim 80. Nu cred că ne plictisim de celălalt, cred că statistic este mult mai probabil ca în 50 de ani de căsnicie să evoluăm în direcții diferite și să nu mai rezonăm unul cu celălalt din cauza asta. Și mai cred că relațiile/ căsniciile formate după 40 de ani sunt cele care chiar au șanse să fie până la finalul vieții.

Când oamenii intrau în câmpul muncii la 6-7 ani, se căsătoreau repede și făceau copii repede și cât mai mulți – că nu se știa câți supraviețuiesc – se și maturizau mai repede. Plus că aveau grija zilei de mâine în mod constant. Noi suntem niște răzgâiați – mâncarea abundă, suntem în cea mai sigură etapă din istoria omenirii – indiferent de propaganda făcută de presă, trăim mult și destul de sănătos. Așa că și copilărim mai mult. Aș zice că relațiile pe care le avem până pe la 40 de ani sunt flirturile din trecut, de la balurile din sat, doar că noi facem sex mult și cu multe persoane. Și, pe la jumătatea vieții ne maturizăm și începem să ne alegem partenerii pe bază de compatibilitate de principii de viață, valori și nu pe mărimea la cupă ori marca mașinii.

Cred că a spune că sunt mai puțin trainice cuplurile acum decât în trecut implică o comparație care nu își are sensul. Vremurile sunt atât de diferite încât dinamica relațiilor de cuplu putea doar să reflecte schimbarea societală și de stil de viață.

Va veni și momentul în care, la nivel societal, ne vom plictisi de multitudinea de stimuli – opțiuni disponibile – și va deveni o valoare în sine capacitatea de a ne păstra curiozitatea de a RE-cunoaște partenerul de viață pe măsură ce se schimbă. Adică aproape zilnic. Acum suntem ca golden retriverii care au acces la piscina cu mingi. Suntem entuziasmați, haotici și ne jucăm de-a relațiile o bucată bună a vieții noastre. Singura parte cu adevărat tristă este că sunt copii prinși la mijloc în această etapă de maturizare întârziată, dar acesta este alt topic.

Când cunoaștem pe cineva, pe viu, offline, ne dăm seama imediat dacă există sau nu ceea ce se numește „chimie”. Întâlnirile față în față au avantajul că percepem dintr-un foc „aerul” cuiva, felul de a fi, ne dăm seama dacă există o potrivire fizică, aflăm dacă ne place sau nu mirosul. Sunt detalii importante, spun psihologii, în relațiile intime. Datingul online nu oferă această posibilitate, acolo însă putem verifica mai bine alte tipuri de compatibilități. Astăzi, după o experiență care cuprinde atât întâlnirile offline, cât și cele online, care crezi că e varianta preferabilă?

A. H.: Mirosul, chimia etc. sunt reacții hormonale, necesare de altfel, dar totalmente insuficiente pentru a construi o relație de cuplu.

De asemenea, când chimia este foarte intensă, „de ia mințile”, este cel mai probabil trauma bond, o legătură traumatică care duce, aproape în toate cazurile, la o relație toxică. Cu cât e mai mare chimia de început, cu atât sunt mai mari șansele ca relația respectivă să fie bazată pe chimia traumă-traumă și nu compatibilitate sănătoasă.

Părerea mea, de asemenea, este că verificarea „chimică” este foarte posibilă și în online. Zoom pe poză, pe ochi și verificare corporală – e relaxat corpul? Înseamnă că omul ne dă vibe bun. Ne încordăm? Nu e vibe bun, out. Nu trebuie să căutăm explicații pentru orice reacții. Ce știu eu sigur este că reacțiile corpului sunt cel mai bun barometru pe care îl avem la îndemână – relaxat/ încordat = potrivit/ nepotrivit. Simplu. Și datingul online, prin poze, permite aceeași verificare.

Tot în online dăm câteodată peste unele persoane, uneori nici nu le vedem, cu care avem o chimie fantastică, pur emoțională și intelectuală, care se duce tot timpul și în corp. Eu știu cum sunt unele dintre interviurile mele. Dau câteodată peste candidați cu care mă simt de parcă suntem prieteni de-o viață și stăm la o bere, nu suntem la interviu.

Din punctul meu de vedere, datingul online vine cu un avantaj major – avem posibilitatea să rămânem cu capul pe umeri în etapele timpurii ale relaționării, când doar ne cunoaștem și evaluăm dacă ne dorim mai mult cu persoana sau nu. Este etapa în care putem pune întrebări de care vrem și din orice topic vrem, putem reciti conversațiile ulterior. Și toate acestea fără să fim zăpăciți de atracția fizică sau de amintirile unei noapte de zbenguială de calitate. Pe scurt, fiind mai obiectivi tocmai pentru că nu stăm față în față, alegem mai bine din online decât față în fața. Față în față ne dau hormonii în cap direct și aia e.

În concluzie eu aș merge în etape. Aș începe în online – avem bază de date mai largă și putem să vorbim cu mai multe persoane în paralel, fără să pierdem prea mult timp cu întâlniri nereușite. Și aș ajunge în offline numai cu persoanele care generează atracție intelectuală și emoțională, nu doar fizică. Și care ne-au dat o stare de bine în comunicare până la acel punct.

Spui de multe ori că până când oamenii nu se vor iubi pe ei înșiși, nu vor găsi marea dragoste. Dar cum să facem asta, ce sfaturi dai celor care vin la tine, spre ce îi îndrumi?

A. H.: Am 82 de episoade pe blogul LIA despre asta și abia am zgâriat suprafața acestui subiect.

Pe scurt, sugestiile mele ar fi:

  • Pornește cu corpul în iubirea de sine. Mănâncă sănătos, fă mișcare, fii curat/ă, îmbracă-te frumos chiar dacă lucrezi de acasă, ai grijă la alcool/ droguri, fă sex protejat, dormi suficient, bea multă apă.
  • Spune nu când vrei să spui nu. Dacă te temi că vei pierde persoana iubită acceptă faptul că o vei pierde oricum dacă nu spui nu, dacă nu pui limite. Pentru că vei fi o cârpă neinteresantă în ochii lui/ei. Dar dacă spui nu, rămâi cu respectul de sine, ceea ce este minunat și atractiv.
  • Alege un obicei care să fie o plăcere majoră și sănătoasă pentru tine. Baia zilnică. Meditație. Ceva sănătos, care să îți facă plăcere și să fie DOAR pentru tine. Și ceva care poate fi făcut în fiecare zi indiferent de context. Eu am ales meditația, tu alege ce simți. Și ține-te de acel lucru, indiferent de tentanții. Vei transmite sufletului tău că îți pasă de el, de tine, de starea ta de bine. Și te vei iubi.

În timpul pandemiei, când eram izolați în locuințe, a crescut numărul celor care folosesc aplicații de dating? Iar acum, când putem să ne întâlnim din nou liber, a scăzut? Cum vezi viitorul ratingului online?

A. H.: Cred că în pandemie a crescut numărul oamenilor care stau în online indiferent de motiv. Eram disperați toți după socializare. Și a fost etapa finală de încorporare a tehnologiei în viața noastră de zi cu zi.

Mama mea, care a refuzat telefonul mobil o bucată bună de timp, ce să mai zic de smart, a învățat în pandemie să folosească Facebook, Whatsapp și să facă comenzi online. Și are 70+ ani. Au apărut site-uri de dating pentru persoane de 50+ ani, deci clar online-ul este viitorul. Tehnologia este viitorul, indiferent de scop. Ne pornim și oprim centrala de la distanță, despre ce vorbim aici.

DAR, datingul online nu va înlocui niciodată conexiunea directă. Va fi doar o etapă premergătoare la care se va adapta cam toată lumea. Vor fi tot mai puține poveștile romantice din Vama Veche unde lumea și-a găsit pereche. Dar vor apărea mult mai multe povești romantice în care Andreea din Brașov, România, s-a căsătorit cu Christian, din US și s-au mutat în Barbados.

Datingul online nu a apărut numai în pandemie, a apărut și a crescut odată cu tehnologia și odată cu lipsa acută de timp a tuturor. Ce se întâmplă acum este doar un pas natural în evoluție, în adaptarea la o societate tehnologică.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll To Top