Familie
Mi-au placut dintotdeauna copiii. Poate pentru ca mama mea imi povestea zilnic despre copii. Despre copiii perfecti ai colegelor ei. Erau fabulosi acesti copii, erau grozavi, erau curajosi, nu le era frica sa mearga sa cumpere paine de la alimentara de peste drum, asa cum imi era mie. Erau harnici si puneau masa, faceau curat, nu bombaneau mereu, ca mine.
Cuplul este, poate, modelul relational cel mai greu incercat, intrucat devine o formula care, treptat, poate cuprinde toate celelalte modele relationale. Prin asociere, relatiile ajung sa se intrepatrunda, iar cand exista modele disfunctionale de una sau de ambele parti, in cele din urma cele doua lumi se vor ciocni.
Alonso Cueto este unul dintre cei mai mari scriitori peruani contemporani. Romanul sau, Ora albastra (Humanitas Fiction, 2010), este o poveste despre razboi, oroare, trauma, familie si regasirea tatalui. Am stat de vorba cu autorul despre toate acestea si despre felul cum pot ele sa fie scrise, marturisite.
La atelierele de arta dramatica «Creste prin teatru» nu exista copii timizi sau copii foarte activi. Exista doar membri ai unei echipe care functioneaza dupa reguli stabilite de ei in mod democratic si dupa un principiu nescris, dar stiut de toti: o buna colaborare in grup.
Desi nu discutam politica in Psychologies, ne-am gandit ca un dialog cu o femeie capabila in acest domeniu, Ana Birchall (si pe care doctoratul la Yale si experienta de avocat pe Wall Street o face o autoritate), este util. Asadar, care sunt „pacatele sociale“ ale acestui popor resemnat si care pare ca nu iese din criza?
Recent, mai exact in Sex and the City 2, am auzit din nou expresia the terrible two’s (teribila varsta de 2 ani), varsta la care un copil poate ajunge sa aduca la limita rabdarii si pe cel mai calm si devotat parinte din lume. Orice parinte isi poate pune intrebarea: daca simt ca nu ii mai suport toanele, sunt un parinte rau? Unde gresesc?
Jocurile video nelinistesc o multime de parinti preocupati de soarta adolescentului care nu mai este atent la lectii. Dar care este de fapt functia lor psihologica? Decriptaj realizat de psihiatrul francez Serge Tisseron, intr-o noua si foarte utila carte ce apare pe piata. Iata cateva fragmente.
Frenezia cumparaturilor obligatorii ne oboseste deja. Dar putem scapa de ea. Iata un pachet de idei de cadouri aproape gratuite, care ne pot reda sensul unui cadou fara sa fie nevoie sa dam bani.
Un copil se adapteaza fara probleme la doua moduri de viata, cu conditia ca regulile fundamentale sa fie aceleasi. Divortul este un subiect sensibil, dar atunci cand cel mic este la mijloc, lucrurile tind sa se complice. Iata o reteta pentru o relatie sanatoasa intre parinti, castigul fiind al copilului.
Cand un parinte sau un amic este bolnav, nu gasim mereu cuvintele sau gesturile cele mai bune. Ezitam intre prea mult sau prea putin. De unde vine acest sentiment de culpabilitate care ne invadeaza? Si, mai ales, cum sa-l depasim?
Mai intai, prin sustinere si valorizare a punctelor forte. Mai putine reprosuri si fixare asupra esecurilor si greselilor… Parintii pot, zi de zi, sa reduca stresul enorm al copilului lor. Fara sa renunte la a fi exigenti.
Angoasati de viitorul lor profesional, stresati de frica esecului si de frica de a nu fi la inaltime, adolescentii si copiii nostri sunt sub o presiune permanenta. Si fricile si proiectiile noastre de parinti apasa destul de mult asupra umerilor lor firavi. Iata cateva sfaturi si explicatii pentru a nu ne mai stresa copiii.
S-ar putea spune ca ne nastem narcisici… Extrem de preocupati de noi insine si de…
Pentru un barbat, a avea un copil nu este ceva evident. Fie ca dorinta de a deveni tata are ca motivatie istoria familiala personala, intentia de a-ti face partenera de viata sa se simta implinita sau impulsul de a se perpetua, paternitatea nu vine de la sine. Ea se invata.
De la strangerea de inima in ziua plecarii in tabara, la primul incident cu un coleg, sunt numeroase momentele de suparari in timpul unei tabere. Alaturi de acestea exista insa si noii prieteni, libertatea data de departarea de parinti si experientele pe care le acumuleaza.
Terry Brazelton este medic pediatru american. El este autorul unei „liste“ de gesturi si etape obligatorii ale copilariei si parentalitatii, dupa care putem urmari dezvoltarea armonioasa a copilului sau accidentele.
Centrul de zi AURORA a fost lansat in 1995 ca proiect al unei asociatii de parinti (ASCHF-R, filiala Bucuresti), conceput pentru a oferi un spatiu de socializare copiilor cu afectiuni neuromotorii severe, lipsiti la acea ora de accesul la orice forma de educatie. Din 2004, centrul de zi se orienteaza si spre copiii prescolari si desfasoara activitati destinate educatiei parentale.
„Pentru mama, voi fi mereu un copil.“ Iata un gand pe care nu o data l-am simtit, indiferent de varsta noastra sau cea a mamelor. Am stiut ca vor fi acei protectori pe care ne putem baza, ca vom putea apela la ele, ne vor asculta si ne vor sprijini. Ce se intampla insa cand mama, imbatranind, are nevoie de sprijinul nostru?
Mostenita? Invatata? Trasatura de personalitate? Timiditatea copiilor este o problema care preocupa cu adevarat parintii, mai ales evolutia ei, cat si implicatiile de moment sau viitoare. Un psiholog cu experienta raspunde catorva intrebari esentiale.
„A fi pregatit” nu este o vorba in vant si nu se refera numai la conditiile materiale: o locuinta si venituri suficiente, sigure. Conditiile de viata modeste sunt uneori compensate cu succes de hotarare si tenacitate. Pe de alta parte, este posibil ca toate conditiile exterioare sa fie la inaltime, dar potentialii parinti sa nu se simta, inca pregatiti. Teama, indoiala, dorinta de a se mai concentra o vreme pe cariera, de a se mai distra, de a mai calatori ii fac pe unii sa amane aducerea pe lume a unui copil.
Copilaria este nu doar fundamentul ci intregul schelet pe care se construieste personalitatea fiecarui om. Afectiunea pe care acesta o va avea de oferit se naste din afectiunea pe care o primeste in copilarie. Modalitatile de exprimare afectiva pot sa diferere. Importante sint certitudinea, lipsa conditionarii, sentimentul de apartenenta la familie si, de aici, de siguranta.
Intre teoriile conform carora plansul dezvolta plamanii noului nascut si adevarul demonstrat stiintific este o mare distanta. Copilul nu planga fara sa aiba un motiv. Un disconfort fizic, chiar daca nu foarte mare, trebuie anuntat, iar plansul este singura cIntre teoriile conform carora plinsul dezvolta plaminii noului nascut si adevarul demonstrat stiintific este o mare distanta. Copilul nu plinge fara sa aiba un motiv.
Durerea, triumful si emotia nasterii unui copil este un miracol ce nu inceteaza sa i uimeasca si sa i incinte pe toti cei implicati. Bebelusul este inspectat rapid si in scurt timp incepe sa plinga, anuntindu si venirea pe lume si propria sa infaptuire. Apoi e infasat, incalzit si adesea prea somnoros pentru a suge. Ce anume se intimpla in creierul lui?
Daca testul precedent a fost destinat copiilor, acest test este destinat parintilor care au copii mari sau adulti. Parintii doresc pentru copii ceea ce este mai bun. Dar au reusit parintii intotdeauna sa inteleaga ceea ce este, cu adevarat mai bun, ce-si doresc cu adevarat copiii? Si au reusit sa-si faca intelese bunele lor intentii? Testul de mai jos incearca sa ajunga la un raspuns. Chiar daca acum copiii dumneavoastra sunt mici, puteti incerca sa anticipati raspunsurile pe care le-ati da peste 10 – 15 ani.
Extras din volumul „Cunoaste-te pe tine insuti”, coordonator Adrian Neculau, Editura Polirom 2003.
Acest test se adreseaza copiilor, adolescentilor si tinerilor. Unii dintre voi, in virtutea educatiei primite, incercati sa va purtati asa cum se asteapta cei mai in varsta, ascunzand, inclusiv de voi insiva, o situatie conflictuala. Altii, dimpotriva, se plang adesea ca sunt neintelesi, dar poate ca o fac mai mult ca sa fie in ton cu generatia. Acest test va va ajuta sa stabiliti care este adevarul.
Extras din volumul „Cunoaste-te pe tine insuti”, coordonator Adrian Neculau, Editura Polirom 2003.
Casatoria, copiii – ceva ce vine de la sine, la vremea potrivita. Dar trebuie sa ne casatorim si sa avem copii pentru ca asa este regula, pentru ca asta se asteapta de la noi sau ne dorim cu adevarat si suntem pregatiti pentru viata de familisti? Acest test ne invita sa fim sinceri cu noi insine.
Extras din volumul „Cunoaste-te pe tine insuti”, coordonator Adrian Neculau, Editura Polirom 2003.
Cand copiii descopera lumea, parintii intra in etapa raspunsurilor la „de ce“. Ei pun intrebari care ii pun pe cei mari „in sah “. Pentru parintii care rosesc, si nu numai, o carte buna de educatie este Cum sa le vorbim copiilor despre sexualitate de Linda si Richard Eyre, aparuta la editura Trei. Redam cateva fragmente-cheie.
Mama este prima fiinta cu care copilul intra in contact si tot ea este cea la care se va raporta cand vine vorba de protectie si dragoste. Cand copilul este de sex feminin, mama ii va oferi si modelul de urmat, dar cand este baiat… lucrurile nu mai stau atat de simplu.
Nimeni pana la ei nu mi-a aratat cate chipuri are suferinta, cum este suferinta mea in raport cu a celorlalti, nimeni nu mi-a vorbit despre limitele personale, despre temeri, nesiguranta, frustrari, asa cum, fara cuvinte, mi-au vorbit acesti copii. Le sunt recunoscatoare ca m-au acceptat in viata lor, ca mi-au dat atatea lectii de viata si m-au ajutat sa invat.
Ce isi doresc ei cu adevarat? Au intre 13 si 20 de ani. Idolii lor? Rihanna, Miley Cyrus sau Tokyo Hotel. Visul lor? Sa apara la televizor, sa f ie celebri si bogati. Dupa aceea? Vor vedea. Pentru o generatie intreaga, „ Megastar “, „Hannah Montana“, „High School Musical“ sunt cheile viitorului.
