Now Reading
Prietenia este mai importantă decât orice bărbat…

Prietenia este mai importantă decât orice bărbat…

Mi s-a întâmplat să am același interes amoros cu câte o prietenă apropiată. Nu știu cum ajung acolo, dar îmi este clar că prietenia este mai importantă decât orice bărbat.

Citește și:

După două întâlniri oribile îmi vine să rămân pe veci singură

Ești tristă pentru că ești singură? Lasă prostiile și fă-ți viața frumoasă!

Eram în liceu când mă plăcea un băiat, de care era îndrăgostită în secret o prietenă. Știam de la ea că îl place, dar nu și cât de mult. Eram la vârsta la care ne indrăgosteam prea ușor și repede. Ea îl plăcea pe el… iar el pe mine. Un veritabil triunghi amoros.

Și, cum băiatul era frumușel, și mie începuse să-mi placă. Mai ales că era insistent. Atunci, mi-am spus, ca să mă simt eu mai bine cu mine, că între ei doi nu a fost nimic, și dacă noi ne placem, de ce să nu ies cu el.

Am ieșit trei luni. Nu a fost o relație prea interesantă, eram prea puțin compatibili. Ne-am despărțit amical, trei luni mai târziu.

Nu mi-a părut rău. Îmi cam pierdeam timpul cu el. Dar mi-a părut rău de relația cu prietena mea. Care nu a mai fost la fel.

E adevărat, eram copii, dar ea s-a simțit trădată. Știam că îl place, iar asta nu m-a împiedicat să ies cu el. Atunci, m-am justificat în fel și chip, mi-am susținut punctul de vedere, chiar m-am supărat eu pe ea.

Relația cu ea s-a răcit și așa am pierdut o prietenă. Pentru trei luni de abureală cu un tip cu care nu aveam nimic în comun. După o vreme, am reanalizat ce am făcut și am înțeles și că am greșit. Și că prieteniile sunt mai importante.

Bărbați se găsesc. Mereu. Prietene în care să ai încredere, mai rar. Din păcate, în prietenia respectivă, în mine nu s-a putut avea încredere. Dar am crescut și am învățat mai multe.

Mai târziu, când am crescut, mi s-a întâmplat să fiu abordată de câte un interes amoros al unei prietene. Aveam 25 de ani când Diana, prietena mea, ieșise de câteva ori cu un tip. Ea îl plăcea, el nu era prea interesat.

Când m-a cunoscut pe mine, a devenit brusc interesat. Iar mie mi s-a părut groaznic. L-am urât instant că mă pune în poziția asta în fața prietenei mele. Nu eram mai bună decât ea, nici mai frumoasă.

Poate simțea alt vibe din partea mea, dar nu mă interesa. I-am spus direct să nu încerce să mă mai abordeze pentru că nu aș ieși cu cineva cu care a ieșit o prietenă. M-am simțit bine. Da, tipul era atrăgător, dar nu era singurul. Iar prietena mea valora mult mai mult.

Chiar și acum, la 32 de ani, cunosc toate interesele amoroase ale prietenelor mele și bărbații respectiv au semn interzis pe frunte. Unii mă plac, pe alții îi plac și eu. Dar atât. Dacă pun în balanță, prefer să am prietenele aproape de mine, să știu că pot avea încredere în ele și ele în mine.

Iar dacă este să aleg vreun bărbat plăcut (și) de vreo altă prietenă, discut asta cu ea. Știu din start cât de interesată e și suntem suficient de deschise încât să discutăm ce ar însemna pentru fiecare dacă eu aș ieși cu el. Reciproca este valabilă. Dacă mie îmi place de cineva, iar el e interesat de o prietenă de-a mea.

Cred că asta contează cel mai mult și asta înseamnă o prietenie: să poți discuta, deschis, orice, oricând. Cât despre bărbați… nu s-au terminat. Găsești mai rar o prietenie semnificativă și sinceră decât un bărbat disponibil.

Foto: shutterstock.com

View Comment (1)
  • Probabil că nu este prea târziu nici pentru o regăsire cu prietena pierdută mai demult! Cine ştie, e posibil ca până acum să vă şi refăcut relaţia de prietenie compromisă atunci.
    Poate s-a mai întâmplat sau o să se mai întâmple să pierdeţi (sau nu) vreo prietenă… dar oricum situaţiile acestea sunt triste.E păcat când oamenii se despart şi rămân duşmani neîmpăcaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll To Top