E vremea colindelor. Poveste
E vremea colindelor, e vremea focului care implineste painea, a ninsorilor care te cheama la povesti, a zapezilor care te invaluie la ceas de seara, e vremea amintirilor depanate in clinchet de clopotei si a saniilor trase de cai. Va mai amintiti vremea adevaratelor colinde?
In graba noastra inutila de a bantui supermarketurile si de a ne amagi cu false culori si arome pierdem esentialul. Ascultam colinde ” sintetice ” pe c.d.-uri, prea infrigurati si obositi sa iesim din casa pentru a bate pe la porti. Pana si Mosului i-am inventat in disperarea noastra o Craciunita sexi si total nepotrivita. Ce urmeaza? Minicraciuneii?
Mi-e dor de zapada si de linistea serilor de iarna. Mi-e dor de liniste in general. Acea liniste care te implineste care te bucura, care te face sa zambesti fara motiv. Aceea liniste care stii ca nu se va sparge dimineata urmatoare. As vrea sa plec dar nu am unde, atat de atenta mi-am zidit peretii in jurul meu. Poate , totusi, cineva ma va invita in preajma unui foc si-mi va spune povesti. Povesti vechi demult uitate.
