CItesti acum
Sotul meu a fost diagnosticat cu SIDA

Sotul meu a fost diagnosticat cu SIDA

Revista Psychologies

Ma numesc I. si sunt casatorita de 15 ani. Eu si sotul meu avem impreuna doi copii, o fetita de 13 ani si un baietel de 9 ani.

Ne consideram o familie fericita, copiii nostri invata bine, sunt cuminti si ne bucura fiecare zi a vietii. Imi iubesc sotul la fel ca in prima zi si cred ca e exact asa cum si-ar dori orice femeie. Nu ne-am certat niciodata serios si nu stiu ce inseamna suferinta in cuplu. Nu stiam, pana acum un an…

In urma cu un an sotul meu a fost diagnosticat cu SIDA. Urma sa plece in strainatate sa munceasca si cand si-a facut analizele am aflat ca este infestat cu HIV. Nu ne-a venit sa credem, simteam ca e un vis urat sau o gluma proasta. De ce sotul meu, cel mai bun om pe care l-am intalnit in viata asta, de ce noi, o familie fericita, cu frica de Dumnezeu si cu iubire de aproape?

Am repetat analizele si a iesit pozitiv si a doua oara. Sotul meu a intrat intr-o criza de tacere si pana la aflarea celui de-al doilea rezultat nu a vorbit aproape deloc. Era de-a dreptul transportat in alta lume, eu ma simteam incapabila sa il inteleg.. Nu va pot spune ce au insemnat acele zile pentru mine. Noi nu suntem din Bucuresti, dar ne-am dus sa repetam analizele acolo. Pozitive, asa cum v-am spus… Nu a mai incaput nicio indoiala!

Citeste si

Trebuia sa luam decizii mari. C., sotul meu, a devenit brusc foarte hotarat. A fost decizia lui sa nu spunem nimanui despre boala, nici macar copiilor nostri. Medicii ne-au consolat, spunand ca foarte multi oameni sunt infestati cu HIV si ca traiesc multi ani, ducand o viata normala daca au grija de ei si daca isi pastreaza dorinta de a trai.

Ne-am intors in orasul nostru aproape zdrobiti, dar dornici sa nu capitulam in fata unui razboi abia declarat. Mi-a fost inimaginabil de greu sa nu plang in fata lui de cate ori realizam ceea ce ni se intampla, sa nu ma arat in fata copiilor sau a parintilor si a prietenilor.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Pagini: 1 2 3
View Comments (2)
  • Iubiti-va in continuare. Aveti si copii…nu renunta. In sinea lui, el duce o batalie cu propria persoana. Nu e deloc usor sa ajungi la o asemenea “decizie” de a divorta. Presupun ca e doar insecuritatea care l-a determinat sa zica asa ceva. E speriat, n-ai ce sa faci…timpul si stabilitatea familiala sunt singurele care-l pot consilia si ajuta. Ai rabdare cu el…e ca si cand te-ai trezi dupa un accident fara picioare *Doamne fereste*…iti ia ceva pana sa te obisnuiesti cu ideea.
    Sa speram ca acel “ceva” nu este “totdeauna” – nu vreau sa te sperii cu ideea, dar mai sunt si cazuri.Rare, dar sunt.
    Doar stai alaturi de el si nu-l lasa sa se indeparteze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top