Now Reading
Tu ai fost ”punk’? – de Irina Pacurariu

Tu ai fost ”punk’? – de Irina Pacurariu

A fost prima vara cand fiica mea a plecat singura in vacanta. De fapt, in prima ei vacanta mare, pentru ca se pre­ga­teste abia pentru clasa a II-a. A inceput sa ma sune inca de cand a ajuns, sa ma anunte cu ce se va imbraca. Dupa vreo doua zile ma intreba daca am fost si eu „punk”…

Vazuse intr-un album vechi o tipa care i se paruse „cool“ pentru ca purta jambiere pana la genunchi si avea parul prins intr-o coada, si cand a vrut sa stie de ce arata asa, i s-a raspuns ca era punk-ista. I-am spus grabita ca nu, nici vorba sa fi fost si eu vreodata astfel, dar dupa ce am inchis telefonul, intrebarea a ramas suspendata, asa cum o la­sa­sem, adica in aer.

Imi amintesc de un roman ple­cat dupa ’90 cu o bursa in cel mai „de stanga” campus din SUA, la Berkeley. Povestea ca in ‘83-’84, in Timisoara, orasul lui natal, a explodat curentul punk: neconformisti, violenti, anarhici si negativisti – asa erau considerati si nu erau deloc pe placul societatii de la acea vreme. De fapt, spunea el, eram impotriva lor, iar ei stiau bine aceasta!

Atunci nu stiam nimic des­pre Morrison, ci doar ceva despre The Doors, a continuat el, mai ales ca unele comentarii afir­mau ca, datorita indemnului la a­narhie, The Doors a fost promotorul punk al anilor ´80, iar la 16 ani, cat avea in 1984, nu stia nimic despre interzisele scrieri ale lui Nietzsche sau despre faptul ca „adevarata democratie este dura si se bazeaza pe anarhie, doar valoriile bune sau rele supravietuiesc…”. si cu atat mai mult, despre nihilism.

Morrison-story a inceput in anul 1967 pe coasta de vest a USA, in momentul in care o buna parte a tinerilor americani si europeni au fost amestecati in proliferarea cultului pacii si dragostei. Jim a incercat sa indemne sa fii tu insuti si nu um­bra sau sclav al propriei tale vieti de pla­titor de impozite.

Dupa 1971, dupa moar­tea lui Jim, The Doors nu au mai a­dus nimic nou in curentul lansat in 1967, dar, generatie dupa generatie, tinerii se confrunta cu celebra intrebare lan­sata de Jim: „Cum stii ca esti in viata?”.

Pana de curand, nu stiam daca voi fi vreodata in stare sa raspund, poate si pentru ca n-am fost punk, dar in va­can­ta asta am aflat. Fii-mea m-a sunat dupa inca o zi in tabara si mi-a spus ca nu se mai poate gandi la mine fara sa planga, atat de tare o doare dorul pe ea.

Am urcat in masina si am plecat s-o aduc acasa – stiam sigur ca asta inseamna sa fii in viata, mai sigur ca niciodata..

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top