Ritmuri de imblinzit aricioaica – selectie de poeme

Cu inima in mina, am mers prin oras, pasind pe prima zapada din anul asta. Si inima mea, stropita cu vin si otet, continua sa putre¬zeasca in ritmul celor 37 de ani, in timp ce cotofenele se adunau pe umarul tobosarului. Oasele singure nu ma puteau salva. Nici numele tau, Argentina, pamint al fagaduintei. Numai un ciine mare si galben s-a indurat de mine, a venit spasit si mi-a mincat inima, fara graba. Apoi a plecat, s a indepartat spre orizont ca o imensa floarea soarelui.

Guri sopocaitoare, gri metalic, date cu un¬soare, deschizindu-se si inchizindu-se sub cerul de vara. Daca vrei sa cresti mare, trebuie sa treci printre ele, mi-a zis Mika-Lé, ivindu-se de dupa zidul parasit. Dar cine vrea sa fie mare? Poate doar caraghiosii, doar timpitii care cred ca nu mai au incotro. Dar nu eu, nu eu.

Mai nou, studiile despre fericire sint la mare pret. Poti afla tot ce doresti. Gata cu indo¬ie¬lile. Studiile astea sint mai ceva ca detectorul de metale! Precizie si eficienta. Dar care este coeficientul fericirii tale la miezul noptii, cind aricioaica vine, ti se strecoara in pat si se asaza pe burta ta? Ce studiu modern ar putea masura rontaitul sonor, ca sa-l transforme in procentaj?

Pe unii trebuie sa-i suporti asa cum suporti peisajele urbane cu mucuri de tigari, tam¬poane si peturi goale. Sa-i suporti cum suporti manelele vecinilor sau durerea de masele. Sa-i suporti ca sa nu devii ca ei.

Nici macar pe mine nu pot sa spun ca ma plac. Ma dau cu violet de gentiana, sa-mi schimb pielea – sau macar s-o colorez cumva, sa nu se mai vada ciupercile otravitoare cres¬cindu-mi intruna pe brate, sa nu mi se vada crapaturile si cusaturile, dar mai ales sa nu se vada toate lesurile pe care le tirii din copilarie cu mine. Ma ung din cap pina-n picioare cu violet de gentiana, in speranta ca proprietatile sale tonice, citate peste tot, m-ar putea ajuta cumva.

Pielea mea e din vata de sticla, limba mea e din vata de sticla, pina si ochii-mi sint din vata de sticla. Si nici o atingere nu mai e cu putinta.

Poeme din volumul

Vrei artea? Comanda aici.

Citeste Cuvintele – o confesiune a autoarei.