Citești
Răzvan Popovici: „O interpretare bună este aceea când toate „astrele” din sala de concert sunt aliniate într-un mod ideal.”

Răzvan Popovici: „O interpretare bună este aceea când toate „astrele” din sala de concert sunt aliniate într-un mod ideal.”

Alexandra Tudor
Răzvan-Popovici-o-interpretare-bună-este-aceea-când-toate-astrele-din-sala-de-concert-sunt-aliniate-într-un-mod-ideal

Despre muzica clasică şi tehnologie, spaţiile deosebite şi temele autentice ale festivalurilor SoNoRo, discutăm astăzi cu artistul Răzvan Popovici, directorul executiv al unuia dintre cele mai iubite și cunoscute festivaluri de muzică de cameră.

Psychologies: Ce înseamnă pentru dumneavoastră  „o interpretare bună”?

răzvan-popoviciRăzvan Popovici: O interpretare bună este aceea când toate „astrele” din sala de concert sunt aliniate într-un mod ideal: muzicianul cântă cu însuflețire și inspirație, reușind acea conexiune cu divinul care face ca experiența unui concert live să fie unică, sala este splendidă și are o acustică bună, iar publicul vibrează atent și fericit.

Psychologies: Adevărat sau fals: e nevoie ca publicul să fie educat (muzical), ca să poată aprecia muzica clasică? Ce argumente aveţi?

Răzvan Popovici: Oricine poate asculta muzică clasică pentru că aceasta ajunge direct în sufletul ascultătorului. Se știe că specialiștii în neuroștiințe au demonstrat că, de exemplu, lucrările lui Mozart influențează pozitiv procesele psihice, îmbunătățind atenția, memoria sau capacitatea de a învăța. De asemenea, muzica clasică e utilizată în tratarea unor boli psihice grave. Iată, așadar, câte beneficii serioase are acest gen de muzică! Revenind la întrebarea dumneavoastră, consider că se poate asculta muzică clasică în absența educației muzicale, dar că un minimum de cunoștințe și de inițiere în muzica clasică îl ajută pe ascultător să se bucure și mai mult de aceasta și să își dorească să descopere mai mult. Iar curiozitatea de a aprofunda fascinanta lume a muzicii clasice va răsplăti înzecit pe oricine.

Psychologies: Cum se împacă muzica clasică cu tehnologia, având în vedere că la ultima ediție a festivalului concertele SoNoRo au fost transmise online?

Răzvan Popovici: Se împacă bine, deoarece am colaborat cu o echipă de profesioniști cu ani de experiență în televiziune. A fost necesar să ne adaptăm noilor condiții și să avem continuitate în susținerea festivalului. În același timp, ne-am dorit foarte mult să aniversăm cei 15 ani de existență și am făcut eforturi ca această ediție să se materializeze. Reacțiile ascultătorilor, după concerte, au fost extrem de entuziaste și sunt fericit deoarece se pare că am reușit să transmitem prin live-urile din mediul online emoțiile și trăirile fiecărui concert.

Psychologies: Ce adaugă/ aduce ceva pozitiv mediul online muzicii clasice sau festivalului?

Răzvan Popovici: Faptul că ajunge la mai mulți oameni, că nu mai există limitarea numărului de locuri care există într-un spațiu fizic. Am avut ascultători nu doar din întreaga țară, dar și din America, Japonia, Canada și multe țări europene, lucru imposibil fără aceste transmisii live. Concertele au fost transmise mai departe, tot live, și pe paginile de Facebook ale partenerilor noștri. Practic, atunci când începea sesiunea live pe pagina noastră de Facebook, începea în mod automat și pe pagina unui partener cu care am agreat acest lucru. Cum, din cauza pandemiei, arhitectura festivalului s-a schimbat de mai multe ori, și știind că nu putem avea public în săli, am decis să organizăm concertele în câteva reședințe private splendide, muzee sau săli de concert, astfel încât festivalul să poată arăta lumii întregi o frumusețe încă necunoscută – aceea care nu poate fi văzută în mod normal de niciun turist și nici chiar de majoritatea persoanelor care locuiesc în orașele în care am concertat. Este, așadar, un câștig estetic foarte mare.

Psychologies: Festivalul SoNoRo a celebrat 15 ani de existenţă. Cum vedeţi continuitatea acestor festivaluri pe viitor?

Răzvan Popovici: Atunci când pandemia va fi învinsă, sunt convins că festivalurile vor fi foarte căutate de public. În ceeace ne privește, vom organiza SoNoRo exact în același mod ca și până acum – în spații deosebite, cu o temă inedită, cu un program artistic complex și cu muzicieni de renume internațional. Abia aștept să revenim în sălile de concert, umplute până la vârf de fani, pentru că un artist vibrează la întâlnirea autentică cu publicul său. Este extraordinar că am putut să susținem festivalul de anul trecut în mediul online, suntem extrem de recunoscători sponsorilor și partenerilor noștri că au decis să ne fie alături și într-un an paradoxal, dar ne dorim să revenim la interacțiunea cu publicul.

Psychologies: Fiecare ediţie a festivalului ne-a suprins cu cele mai autentice şi interesante tematici, de la „Un bal mascat” la Dadaism, de la „Muza şi poetul” la „Efecte Secundare” şi până la „Pasărea Măiastră”, tema ediţiei din 2020. Ce vă inspiră în alegerea acestor tematici?

Răzvan Popovici: Aleg temele împreună cu Diana Ketler, directorul artistic al festivalului. Cred că ne inspiră anii noștri de experiență pe scenele lumii, repertoriile pe care noi înșine le cântăm, apreciem și aducem foarte des, în premieră pe scenele româneşti, compozitorii pe care îi descoperim sau îi revizităm. Un rol crucial în alegerea temei îl are literatura, fiind foarte des liantul dintre tematică, muzică și celelalte arte pe care le încorporăm an de an în programul festivalului. După ce alegem tema fiecărui an, decidem și repertoriul, întotdeauna în concordanță cu spațiile alese și artiștii invitați. Astfel totul capătă sens și armonie.

Psychologies: Cum faceţi legătura dintre tema festivalului şi piesele alese (selectate) pentru repertoriul respectivei ediții?

Răzvan Popovici: Tema fiecărei ediții este întotdeauna astfel aleasă încât să permită un program nu doar ingenios, ci și generos. Astfel putem include un repertoriu bogat și variat în programul fiecărei seri SoNoRo. În același timp, aspectul ludic este întotdeauna nelipsit în planificările noastre!

Psychologies: Povestiţi-ne mai multe despre ediţia din 2020 a festivalului. Ce a diferenţiat-o faţă de restul ediţiilor? Cine au fost invitaţii?

Răzvan Popovici: Arhitectura ediției din 2020 a fost modificată de 7 ori! Un coșmar pentru orice director de festival, pentru că a însemnat rocade consecutive de orașe, spații de concerte, programe și chiar muzicieni. Până la urmă am reușit să organizăm SoNoRo în două părți: prima parte s-a desfășurat la Brașov, Bușteni și Sibiu, în perioada 31 octombrie – 5 noiembrie, iar ediția de la București între 28 noiembrie și 9 decembrie. Ceea ce a diferențiat ediția aceasta de toate celelalte paisprezece a fost gradul uriaș de incertitudine, care a putut fi învins printr-o flexibilitate pe măsură, determinare și chiar virtuozitate în improvizație, la care s-a adăugat un entuziasm nestăvilit. Astfel am reușit să marcăm cei 15 ani de existență ai Festivalului SoNoRoși să-i sărbătorim împreună cu publicul nostru. Invitații noștri au fost muzicieni de renume din Rusia, Germania, Spania, Marea Britanie, Franța, Belgia, Japonia, Argentina și România, printre ei numărându-se violoniștii Nicolas Dautricourt și Alexander Sitkovetsky; violista Tomoko Akasaka; violonceliștii Benedict Klöckner și Valentin Răduțiu; pianiștii José Gallardo și Ioan Dragoș Dimitriu; clarinetistul Pablo Barragán Hernández și flautistul Ion Bogdan Ștefănescu.

Psychologies: SoNoRo Conac este un alt proiect conceput sub umbrela SoNoRo, prin care publicul român a putut lua parte la o serie de concerte într-un ambient cu totul şi cu totul special, de la conace, castele, reşedinţe importante, biserici, sinagogi şi catedrale. Cum a prins aripi această idee şi ce v-a convins să o transformaţi în realitate?

Răzvan Popovici: Ne-am dorit să revitalizăm opere arhitecturale importante din România și să aducem în acest mod muzica de cameră în zone de o mare însemnătate culturală. Ne-am propus, de asemenea, să aducem în atenția publicului mai multe clădiri de patrimoniu reabilitate, care meritau să fie reintroduse în circuitul cultural. În cazul anumitor clădiri a fost și o aducere a lor în atenția autorităților și a investitorilor, deoarece aveau nevoie de reparații consistente și de deblocarea unor fonduri. Cred că în opt ani de existență ai acestui proiect am reușit ceea ce ne-am propus și vom continua să punem în valoare aceste clădiri de patrimoniu prin concertele SoNoRo Conac, care, prin muzică, le repun pe harta culturală a țării.

Psychologies: Vorbind despre aripi, tema de anul trecut a proiectului SoNoRo Conac a fost „Pe aripile vântului”. Ce v-a determinat să alegeţi această tematică? Are ea vreo legătură cu perioada pe care o traversăm în prezent?

Răzvan Popovici: Sigur că am avut și în cazul proiectului SoNoRo Conac aceleași provocări în privința organizării, în contextul acestui an dificil. În plan metaforic, ne-am lăsat și noi purtați de vânt, invitând și publicul să facă același lucru, și să ne urmeze în afara orașelor, la țară și aer curat. În plan concret, vântul ne-a purtat către muzica de cameră în spații excepționale, mai precis în grădinile şi parcurile conacelor, caselor memoriale, bisericilor și castelelor în care am concertat. Am încercat să recreăm atmosfera pe care o trăiau personalități ale culturii românești în perioada interbelică, atunci când își petreceau verile în aceste locuri splendide, și cred că am reușit.

Psychologies: În ce fel influenţează spaţiul în care concertaţi experienţa concertului şi a piesei interpretate, atât din perspectiva publicului, cât şi a instrumentiştilor? SoNoRo a concertat până acum în diferite spaţii, variind de la spaţiul muzical clasic cu acustică specială, tip sală de concert, spaţiul public deschis cum erau, de exemplu, grădinile conacelor, un spaţiu surprinzător, cum a fost Biserica Fortificată de la Meşendorf, sau spaţiul online.

Răzvan Popovici: Spațiul este esențial pentru toate proiectele SoNoRo și suntem riguroși în privința acusticii, a atmosferei pe care o poate crea acel spațiu, dar suntem atenți și la confortul publicului nostru. Am căutat, pe lângă anumite săli tradiționale de concert, spații mai puțin sau deloc obișnuite cu muzica cultă. Ne-am dorit ca dincolo de experiența muzicii, publicul să aibă șansa de a-și completa experiența cu un loc special, în care poate în mod obișnuit nu ar fi avut acces sau pe care nu l-ar fi asociat cu muzica de cameră. Cât despre spațiul online, nu am abandonat nici anul trecut căutarea unor spații deosebite în care să concertăm, iar în a doua parte a festivalului am ales mai multe reședințe istorice private, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică Minovici” sau Reședința Ambasadorului Republicii Federale Germania.

concert-sonoro-răzvan-popovici

Psychologies: Cum putem folosi muzica, în această perioadă de profundă încărcătură emoţională, într-una de reconectare cu sine?

Răzvan Popovici: În cel mai simplu mod cu putință: ascultând-o zilnic! Sunt în prezent atâtea resurse cu acces liber, doar la un clic distanță! În același timp, dacă aveți posibilitatea, fiți generoși și susțineți printr-o donație oricât de mică munca muzicienilor și a celorlalți artiști, un gest care este foarte important în această perioadă complicată. Căci, așa cum spunea însuși Beethoven: „Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea.”

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sus