Acele priviri care ne fac frumosi

Blandetea privirii ajutatoare

Mirela, 29 de ani, s-a considerat mereu ca fiind „stearsa, nu foarte frumoasa“. Corina, provenind dintr-o familie cu inca doua surori si un frate, ne marturiseste ca nu a fost niciodata cu adevarat privita de familia sa.

Privirea ajutatoare este aceea care intampina cu bunavointa unicitatea celuilalt si, prin complimente sau sfaturi, o incurajeaza sa mearga in intampinarea propriei frumuseti, care, din lipsa de incredere sau respect de sine, nu s-a exprimat niciodata cu adevarat.

Insa a fi mult prea direct in legatura cu ceva ce nu e tocmai in regula (silueta, stil, par, machiaj) poate sa se dovedeasca a fi extrem de violent, facand trimitere la rani, respingeri, abandonuri ori alte lucruri pe care nu le cunoastem despre ceilalti, dar care pentru ei sunt foarte dureroase.

Fara a mai pune la socoteala ca viziunea prieteniei este, de asemenea, blurata de rivalitatea inconstienta, de propria istorie, ajungand in final sa fie foarte putin obiectiva.

Privirile amicale ne reconforteaza atunci cand ele sunt menite sa confirme sau sa trezeasca ceva din noi, ce credem ca este bun si corect pentru propria persoana. Ele ne fac sa stralucim, sa fim mai frumosi. La fel ca si privirile amoroase.

 

Puterea privirii plina de dorinta

In cabinete, psihoterapeutii aud adesea evocandu-se chestiunea privirii. Plina de dorinta sau nu, eliberatoare sau cu capcane. Exista o adevarata putere narcisista a privirii amoroase.

Magia sa este reala, ne face sa ne simtim unici, certitudinea ne da siguranta si liniste. Corpul se descatuseaza, ochii stralucesc, zambetul ne lumineaza fata…

Iubirea Elenei l-a transformat pe Liviu, 41 de ani, complexat de „corpul sau de adolescent mult prea repede ajuns la maturitate“. „Cine ar fi crezut ca m-as fi putut considera sexi? Elena a actionat ca o bomba: frumusetea, energia, senzualitatea ei m-au inaltat, sunt un alt om acum si, pentru prima oara in viata, ma simt atractiv!“

Puterea privirii pline de dorinta este atat de mare, incat unii devin dependenti de ea. Magia se transforma in magie neagra. Este cazul in care privirea amoroasa inlocuieste prima privire dezamagitoare si ne investim toata energia pentru a raspunde dorintei celuilalt, pentru a fi frumos pentru el, dupa criteriile lui. Este un vertij care alieneaza si deposedeaza.

In cuplu, privirile sunt de doua tipuri. In ochii care ne doresc si ne iubesc, suntem obiecte ale dorintei, insa subiecte in relatia de dragoste. In ochii care nu fac decat sa ne doreasca, suntem numai obiecte ale dorintei.

Primii ne fac frumosi, pentru ca ne percep in totalitatea fiintei noastre umane. In cel de-al doilea caz, nu recunosc umanitatea din noi. Fara indoiala, filosoful Emmanuel Levinas este cel care a vorbit cel mai frumos despre adevarata frumusete, frumusetea din umanitate si vulnerabilitate care se exprima pe chip.

El evoca „saracia esentiala“ paralel cu „nuditatea“ sa: „Chipul este expus, amenintat, invitandu-ne parca la un act de violenta. In acelasi timp, chipul este cel care ne interzice sa ucidem“.

Sa ucidem cu privirile, care evalueaza, judeca si condamna, care reduc aceasta parcela pretioasa de umanitate la un ansamblu de norme: trasaturi regulate, piele intinsa si ferma… Fiecare dintre noi este invitat sa reziste acestei tentatii. Incepand cu schimbarea privirii pe care ne-o adresam noua insine.

Editare de Andreea Radulescu